O pleoapã grea,
fierbinte
se-nchide peste vise,
topindu-le aripile
de cearã.
Cobor cu visele-mi rebele,
într-un vârtej ameţitor,
spre un nadir
ce zace în fiinţa mea,
acolo,
în
Liniştea desfrunzitã
urcă-n eter,
iar stelele mirate,
clipesc din gene
pânã ce-adorm
și pier.
Mai sunt doar eu
la capãt de noapte,
în timp ce arca somnului
a naufragiat departe,
sub negrul
Prea multã lâncezealã!
Parc-au încremenit secundele în inima lumii.
Au rãmas vraişte toate ferestrele,
încât, tiptil-tiptil, poţi umbla desculţ prin visurile fiecãruia.
Atât de multã apatie
atât
Viermele luminii roade, roade talpa lumii,
întuneric, umbre hămesit deşiră.
Atârnă pretutindeni imense zdrenţe negre,
încât pare cã moartea ne flutură sardonic steaguri
de hău şi de nefiinţă.
Prea
Între două clickuri
inima tace
neștiind în ce direcție să mai bată.
Cafeaua se răcește,
iar gândurile mele au rămas fixate
pe spațiul alb dintre două rânduri
ale unei notificări.
Încerc să
Pustiul arde, se întinde!
Se refugiazã şerpii prin hambarele gândirii.
Pustiul cucereşte!
Ouã de şarpe clocesc în cuvinte
şi nasc o luminã oarbã ce bâjbâie,
se poticneşte prin pieţe,
Ziua, clipa, lumina se contopesc într-o bãtaie de inimã
şi se preling în zarea mea cu rândunele,
se scurg ca un izvor mult însetat de depãrtare,
în timp ce rãdãcinile, doar rãdãcinile
mã mai fac
Prea devreme m-ai adus
în lumea de reguli şi de constrângeri,
mamã!
Prin mâinile mele fragile
mai curg încã picãturi
din interstiţiile stelare
prin care-am trecut cândva.
În jurul meu,
Vise cu iz de apã îmbãtrânitã
se preling de-a lungul acvariului
în care se zbat
ca nişte aripi în agonie
iubirile noastre.
Funia durerii
în zadar încearcã
sã ne scoatã
ca dintr-un puţ
O clipã în unghi ascuţit
Taie în carne vie,
Şlefuieşte durerea
Şi eliminã surplusul nedorit,
Dar numai dupã ce l-ai trãit din plin.
O durere în unghi obtuz
Adunã clipe nedorite,
Creeazã
TN