Taisia Mihaila Negru

...nu \"aproape\" ci chiar fără \"rostire\" ai reușit să mă lași Carmen.Te-am citit, recitit și mă întorc din nou pe textul tău pentru că nu mă \" satur \" de frumosul din el.Dacă aș putea ți-aș da nu una ci mai multe stele pentru că le meriți pe deplin.
Cu drag
Taisia

Ai reusit să mă faci să râd, ca și Igor .În cutia ta craniană n-a ajuns vântul cu neologisme? Cât despre înțelesuri pe care le tot cauți...chiar nu are rost,nu-s regenerabili neuronii asa ca...fie-ti mila de-ai tai si nu-i omorî pe textul meu.


Prieteni, desigur,dar lasa-mi tu adresa de ym si-am sa te contactez...într.un timp.

Îmi plac gândurile tale \"pictate\" atât frumos în versuri.
Te-am citit dintr-un suflu și a meritat.Subscriu hermeneuticii textului făcută de Ioan, care cred că este mult mai avizat decât mine.Felicitări si astept să te mai citesc.
Cu drag,
Taisia

Îmi place... deși e o poezie destul de tristă.
Așa o fi sufletul poetului... Frumos final...
\"într-un fel m-am lepădat de cuvinte
ca o șopârlă de pielea îmbătrânită
și le-am înghesuit
într-o valiză mult prea veche
pe care o voi deschide la fiecare aniversare\"
Cu drag,
Taisia

Mulțumesc pentru gândurile tale binevenite.
E posibil să ai dreptate...am să meditez la ce ai scris, dar ce să fac dacă sunt perfecționistă...
Mă bucur că ți-a plăcut, mulțumesc de trecere și te mai aștept.
Cu drag,
Taisia

Am revenit pe pagina ta cu plăcere,însă spre deosebire de data trecuta când gândurile-mi se odihneau pe versurile tale spre bucuria sufletului, de data asta e altfel.E un poem destul de ermetic și mult prea trist.Citindu-l m-am dus cu gândul la Dedal-Icar și la Demeter-Persephone fiind vorba până la urmă de o neputință,cred eu(?),specifică nouă muritorilor de rând de a trece dincolo de limitele ce ne-au fost trasate fără să știm.
N-avea cum să nu-mi placă (simpatizez cu tristețea).Remarc în mod deosebit finalul.
Felicitări!
Cu drag,
Taisia

...pe pagina mea Igor.Remarc la tine un simț al umorului ascuțit și gândire imaginativă întrucât îmi tot dai motive să râd de vreo două zile.Pentru asta iti multumesc si... ai grijă să nu rămâi asa cum scrii mai sus( \"prostit\").
Cu simpatie,
Taisia

Dragă Laurențiu stai liniștit și nu mai încerca să surprinzi sensuri acolo unde cogito-ul tău obosește cam repede.Actul de comprehensiune are în general mai multe etaje iar tu, din păcate pentru mine, n-ai reușit să treci de\"parter\".Nu-i nici o pierdere,mai poți încerca sau poți să renunți.Ca să te ajut, află că textul nu are legătură cu un poem de dragoste,e vorba de o dedublare psihanalitică,de o maturizare timpurie și de neajunsurile care transpar din ea.Citește \"Trei fețe\" de L.Blaga și...cine știe poate treci dincolo de \"cuvinte banale\".
P.S: Se scrie Nomotet și e doar unul.Să-ți spun ce semnifică sau ai la îndemână un dicționar?
Îți mulțumesc sincer pentru lectură și te mai aștept.
Cu simpatie,
Taisia

Multumesc Iuliana pentru faptul că ți-ai îndreptat atenția spre textele mele.Nu pot fi decât încântată dacă ți-au plăcut.
Mult noroc si te mai cu opiniile tale.
Cu drag, Taisia

Lucian,textul tău m-a dus cu gândul la \"De anima\" a lui Aristotel.Probabil stii, acesta considera că prietenia poate fi comparată cu un suflet care bate în două corpuri.
Ai găsit acel suflet? Eu zic,da... și nu e un suflet oarecare...e unul care într-adevăr \"îmblânzește fiara\".
Subscriu Eliei, textul e unul la casa lui, al unui alt fiu risipitor întors acasa din lunga-i rătăcire.
Felicitări și...multă lumină!
P.S:ce mai fac din \"trestia cugetătoare\" sportivii tăi?

Nichita, doar o \"întâmplare a ființei mele\" determinată de o criză existențială a făcut ca inconștientul meu să îmbrace psihanalitic haina poetului. Nu stiu de îmi vine bine sau nu dar mă dedublez mai ușor aici decât într-un text filosofic, mai putin prielnic decât poezia pentru un catharsis al sufletului.
Îți mulțumesc că ai avut răgaz să pătrunzi prin propriile-mi cuvinte în suflet, să citești angoasele și așteptările mele.
Grație pentru stea și nivelul acordat.

Mai nouă fiind printre voi, Daniel, nu mă orientez după nume prea mult în exercițiul lecturii.Titlul mă ghidează, iar acum m-a atras al tău.Mărturisesc faptul că,demult nu mi-am mai odihnit gîndul în lectura unui text, cum am făcut adineaori, pentru că textul tău merge direct la suflet.
E atâta lirică în el încât și Beatrice a lui Dante, ori Laura lui Petrarca ar fi invidioase pe cea căreia îi cânți.
Mi-e greu să spun ce mi-a plăcut mai mult, pentru că începi, continui și închei într-adevăr cu slove de zeu deghizat.
Felicitări ție și...să-ți trăiască muza.

Relevant titlu pentru substanța poeziei.
Îmi pare un text,iertat fie-mi curajul, în care autoarea nu doar gândește la \"ceva\" ci se gândește pe sine iar în finalitatea cogito-ului său ar trebui să ne regăsim noi cele ce în mod nedrept purtăm responsabilitatea a ceea ce se întâmplă dincolo de granițele Edenului.
Se îngemănează aici revolta sisifică cu resemnarea stoică a eternului feminin stigmatizat înainte de începuturi de curiozitatea Pandorei sau de îndrăzneala Evei.Ce-i rămâne eternului feminin deposedat de acea stare de hybris (starea de prea mult bine)... curge limpede, frumos și calm în text.
Te felicit și îți mulțumesc pentru faptul că mi-ai oferit o oglindă prin care pot privi spre mine.

...cu rugămintea de a scuza excesul de litere...( un singur \"d\" era suficient pentru cuvântul-rândurile).