Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Lună plină

1 min lectură·
Mediu
și plutea în paharul meu roșu ceremonia uitării
dimineața se anunța arctică
tunete prelungi se izbeau de porți
se tăcea ordonat
nimeni nu deschidea rănile
ape sidefii se revărsau peste crâșma cu orchestră
mesele odihneau în fum
noi ne striveam leneși de trupurile calde
și timpul continua să se piardă
ea îi răsfira părul printre degete-i neștiutoare
e timpul să mă ridic
să mă pierd în deșertul ăsta de asfalt
să-mi caut printre neoane sudul mâinilor
luna plină sub care aș scrie un poem
udă, culcată la pământ
032.903
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
88
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Sveduneac Carmen. “Lună plină .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sveduneac-carmen/poezie/14046163/luna-plina

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@alexandra-negruANAlexandra Negru
îmi place cum ai descris atmosfera din crâșma cu orchestră: în prima strofă se urmărește ideea de ceremonie în care se tace ordonat și nimeni nu îndrăznește să deschidă rănile. aș scoate versul " un tunet profesional se izbea de porți" sau cel puțin aș înlocui profesional cu altceva, nu prea pare să se potrivească acolo.

remarc însă versurile din ultima strofă pentru că sunt scrise cu hotărâre și fermitate, dar au și ceva extrem de delicat în formulare reușind să ridice valoarea textului :" e timpul să mă ridic
să mă pierd în deșertul ăsta de asfalt
să-mi caut printre neoane sudul mâinilor
luna plină sub care aș scrie un poem
udă, culcată la pământ".

bravo:)

0
@sveduneac-carmenSCSveduneac Carmen
Am echilibrat imaginea tunetului profesional, multumesc de trecere si semn.
0
@mihaela-roxana-bobocMBMihaela Roxana Boboc
Remarc strofa de final, o combinație tulburătoare între vulnerabilitatea trăirii și forța exprimării.
0