Camera aurie

Ferestrele lungi de catifea, clinchetul paharelor de vin izbindu-se de dinții de coral, febra ascuțită de dinăuntru, bulinele curgând roșii pe podea, luna atârnând de cer și cine își mai amintește câte. Pământul se măcina sub tălpi, în strigăt de cormorani mușcam hulpav carnea sărată, sorbeam țigara din vârful buzelor și mă înălțam spre cer în rotocoale perfecte de fum. Peste camera aurie Dumnezeu zâmbea amar, eu ștrengărește, cu mâinile în buzunarele rochiței mele flu-flu.