Jurnal
fireworks with no noise
1 min lectură·
Mediu
era în noaptea aia când se spărsese cerul. mă privea înfulecând stele. apa era limpede și eu mă oglindeam. mă oglindeam în el. în mine se ridica o femeie, în ochii lui toate stelele. inima-i sfârteca cămașa de noapte, cămașa mea de noapte. pumnii îmi atârnau prin mâneca ca două talgere. și cântăream; atunci totul părea ușor. cerul se prelingea uleios pe trupurile noastre, aveam o gură plină de stele, norii treceau peste noi ca niște lebede. am simțit artificii ieșindu-mi prin piele. multe au trecut de atunci; m-am trecut și eu. pumnii îmi atârnă și acum prin mânecă. mai cântăresc. totul pare greu. ce întâmplare par stelele când nu ești. îmbătrânesc cu sânge rece, pârăul a secat, stelele s-au urcat sus de tot că nu le mai pot atinge.
033.244
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sveduneac Carmen
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Sveduneac Carmen. “fireworks with no noise .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sveduneac-carmen/jurnal/14031719/fireworks-with-no-noiseComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAdulcegarie si patetism, cam arata vad aici. ar trebui creat un balans, un echilibru, macar asa, de ocazie, desi nu vad cum un text expresii de genul ” se spărsese cerul. l-am găsit înfulecând” stele”, ” pârăul își mângâia pietrele duios” sau ”inima îi înflorea prin cămașa de noapte, cămașa mea de noapte”, una dupa alta, ar putea fi candva poezie. buna.
0
SCam mai purificat dulcegăriile; mulțumesc, sper să găsesc un echilibru cândva, într-o poezie. bună
0
un semn aici
la izvoare
pe creanga de aur
apăruse o floare
apoi încă una
și încă și încă
până când
florile ei au ajuns
între viață și vis
cu miros de poveste
parfum de mosc
cu atingeri de catifea
aburi de cafea
și tutun de pipă
“era în noaptea aia când se spărsese cerul. l-am găsit înfulecând stele dintr-o coșarcă. pârăul își mângâia pietrele duios, apa era limpede și eu mă oglindeam. mă oglindeam în el. în mine se ridica o femeie, în ochii lui toate stelele. inima îi înflorea prin cămașa de noapte, cămașa mea de noapte…atunci totul părea ușor. cerul se prelingea uleios pe trupurile noastre, aveam o gură plină de stele, norii treceau peste noi ca niște lebede”
accentul acesta
punctul de sprijin
sub portativul abisului
iau numarul 68
ca borna de rostogolire
până diseară
vor veni și ele
ploile de vară