Jurnale

Aburii respirației se prelingeau dens printre degetele-i noduroase. Le frământa tremurat ca într-o ultimă rugăciune. Dar el nu se ruga. Niciodată. Nici de Dumnezei, nici de oameni. Stătea neclintit

SCSveduneac Carmen

0

0

Lumina îmi perfuzează ochii, îmi adâncesc fața în pernă...încă cinci minute. Picioarele par mai lungi întinse, lenea îmi morfăie cu poftă micul dejun. Mi-am făcut mental un sandvici, am turnat lapte

SCSveduneac Carmen

0

0

era în noaptea aia când se spărsese cerul. mă privea înfulecând stele. apa era limpede și eu mă oglindeam. mă oglindeam în el. în mine se ridica o femeie, în ochii lui toate stelele. inima-i

SCSveduneac Carmen

0

3