Stoica Nicolae Ciprian

“Eu am ochii albaștrii în ochii ei...?” Acum am înțeles de ce mă iubește. Dar cine a făcut asta? Poate chiar aceeași ființă care m-a făcut și pe mine să mă îndrăgostesc de ea. E atât de

Am mintea aprinsă. Cu ultimele lacrimi am umplut un mic pahar roșu. Eram pe malul mării, dacă îți mai aduci aminte. Eram doar noi și o mică stea. Am luat un fir de nisip între degete și am zis că

Ochii mei morți cu brațele încrucișate în ochii tăi, Golesc aer și viață din trup , Rupt cu cuțite negre, dureros, Cârpa de suflet o atârn la uscat pe crucea din ochii tăi. Aștept o strălucire

O zi năucitoare. Alerg cu ochii închiși, ca să pot privi în gând visul meu cu ea. O să îmi petrec ziua alergând pentru zece minute de vis. Încerc să îmi imaginez ce o să fac șaizeci de secunde,

Imaginează-ți cum ar fi să privești timpul ăsta liniar, să raportezi la linia asta numită timp toate gândurile tale și trăirile tale neliniare. Stând cu ochii pe imaginile amintirilor mele,

Cu mâna despicată de gând mă plimb printre firele tale de mătase să aduc petale de ghiocei înlăcrimați cu dorul plăcerii nocturne. Așez un sărut pe podea ca să sfințesc locul unui vis ucigător.

O picătură din sângele tău se îneacă în sângele meu, Cu aripi de pluș îmi șterg o lacrimă neagră. În locuri de teamă, pe mine eu merg, În locuri cu aerul tău cu greu încerc să alerg, Iertare să

Plastic și frumusețe aleasă. Te ating prin nebunia mea și nu ajung la tine. Mă faci să cred că nu exiști. Nu am noroc să primesc jumătatea cealaltă a paharului și rămân să mă întreb mult timp cum

Cu umărul greu de amintiri trecute, Am tolba plină de vise și le agăț de cuiul din mine, Cu ochii de lac înghețat devreme, Am tatuat amintirea ta în colțul fericirii din mine. Copilul din

Cum crezi că se va termina povestea asta? Am un sentiment de totală nesiguranță, dar cine crezi că mai trăiește sigur în ziua de azi? Îți mai aduci aminte când te întrebai de ce al tău bunic a optat

Ultimul vis nestins sculptează o lacrimă de tristețe, Colț din buzele care îmi deranjau visul Stau ca strugurele de toamnă în frigul singurătății Uit de mine pentru totdeauna. Secul trup al

Am o pagină albă în ochii mei. Cu idei fără formă mă strecor dintr-o zi în alta. Vreau să fiu ceea ce nu știu. Vreau să am ceea ce nu mă ajută. Viața e prea scurtă și caut să ascult de ceea ce

Am rămas ultimul la altarul nostru. Am privirea unor amintiri care mă țintuiesc în genunchi.Era altarul nostru sau doar altarul iubirii mele pentru tine? Privesc locul unde era statuia ta, cu praful

Repar timpul cu cleștele din dinții tăi, Arunc pe geam ultima haină, Zbor spre mine cu lumini fără aripi, Alung tristețea cu plasa de fluturi, Crăp piatra de colțul capului și dau drumu la

-Am vrut să te întreb cum îți imaginezi viața cu mine? -De ce doar să întrebi, nu crezi că o să și trăiești alături de mine? -Dacă nu aș crede asta nu aș mai avea conversația asta acum, nici măcar

- Sunt dependent de iubirea ta. Închid ochii și văd cu te lipești de sufletul meu. Inima mi se liniștește și mă simt zeu. Trecuseră secunde disperante de când nu mai vorbiseră. Ea aștepta

Un rotund scump Treci cu mine dincolo, În amețeala mea, În obscenul meu gând, Vreau să văd și în tine toropeala din mine, Să văd cum urlii, Să aud cum te miști. Vreau să aluneci, Pe

Cât este oare ceasul? Cu timpul asta greu mai visez. Mă aplec să mai văd o dată. Da, e 19:20. Ce poate să însemne ora asta? Nimic? Sau mai bine să inventez ceva. Eram adolescent și credeam

Îmi iau adio, plec din mine, Nu te mai caut nici pe tine Și nu mai vreau nimic din mine. Acum închid și stau în tine. Îmi iau adio...de la mine. Curios, vând suflet, Din mine. Curios, vând

Nu pot să-mi șterg din minte imaginea ta alergând cu mine pe malul mării. Copilăroasă, sărind și ferindu-te de valuri, zâmbind că sunt lângă tine. Fericire enormă îmi umple sufletul! Am fost

Din vis în tristețe. Din tristețe în vis. Îmi scot ușor pașaportul. E din ce în ce mai rupt și mai ros. Sunt sătul să mă tot verifice la granița realului cu irealul. Privesc în mine și nu mai