Stoica Nicolae Ciprian

Filozofie fără rost! Alunec și mă învârt în cerc. Am o idee gozavă cum să îmi petrec zilele în locul ăsta plin de nebuni. O să fac o tablă de șah extraordinară, să fac fiecare piesă individuală, să o

Cu bulgărele ăsta mic o să pornesc o mică revoluție. Am la îndemână un pix, un pahar plin cu amintiri reale și o boală comună numită Iubire. În dreapta era Regula, o armată de soldați plini

Copilul aluneca fără griji pe gheață. În fiecare clipă, totul era fără griji. Copilul nu era deranjat de lume, de griji, de alte gânduri decât gândul de bază: exist. Era cu săniuța lui și căuta

Am adormit mai repede decât îmi închipuiam. Vasul ăsta de vise nu a mers prea departe. Citeam povestea lui și nu îmi venea să cred cât de bine se potrivea. Aveam acum o nouă lacrimă pe obrazul

Respir aerul tău Cu sufletul meu. Îmi adun celulele, să Îți adun celulele, Să respir aerul tău, Cu sufletul meu. Respir porii care , Mă respiră., Aspir aerul Din sufletul

Cuminte, coloratul prieten, se îndrepta spre colțul camerei. Legănatul lui exprima nervozitate. Privirea era pierdută prin peisajul relaxant. Cuvintele ei răsunau a picătură de tragic doar în

Izvor negru, cu lumină palidă de alb, alergi nud prin colț, Cu curbe imaginare cucerești necunoscut, Ai zâmbet de zgomot, Cu clopoței de pisică agățați pe tavan. Așez o legendă pe care să mergi

Lumină afară... Lumină în mine? Pășesc curios în conversația cu îngerul cu ochii negri ca două izvoare de mister. Sângele cald îmi dă adâncime gândurilor bete de visare. Am lacrimi verzi scurse din

Eram atent la imaginea pe care o vedeam. Îmi plăcea să văd cum inima îmi bătea în ochi. O tensiune simplă a inimii care se transmitea în ochi. Eram fascinat de incapacitatea mea de a îmi

Ai putea spune că am băut. Am gândul împrăștiat și timpul aleargă și îmi dă ture. Îl simt cum începe să mă apese pe umăr și parcă vrea șă îmi șoptească ceva. Temperatura camerei mă face să îmi doresc

Cutreiera aerul cu vântul puternic prin haina de puf animalic. Tremuratul spera să nu-i deranjeze atenția la sunetele pe care le scotea ea. Vocea ei părea să îi atragă toată atenția, ca un vânt

Am luminat vasul cu vise. Mă plimbam pe culoarul unor amintiri plăcute și am descoperit păpușa rusească. Am alunecat ușor în încercarea chimică de a îmi reorienta gândul. Am reușit ceva, spre

Bănuiesc că știi cât este ceasul... Cu mâna plină de frânturi de pâine și mâncăruri, abătut de plictiseala zilei de azi, un bărbat își aduna picioarele ca să pășească mai departe. Oboseala, se

Picătura oprește timpul din mine, Cu gândul pășesc în groapa cu viață, Am apă în cristal, visez fără somn, În lacul cu pat. Scăpat de o haină de vise și nori, Aștept în cădere să simt pielea

-Te gândești la mine? Clipă de clipă, mă gândesc cum trece timpul în lumea ta. Aștept cu nerăbdare întâlnirea cu tine. Am vise în vis și vreau să le știi. - Da, mă gândesc la tine mai mult decât

Gândurile zilei de azi sunt cele de ieri și cele de mâine. Au praf pentru viitor și speranță pentru trecut. Sunt speranța mea atârnată în colțul de dorințe fără culoare. Azi am văzut adevărul.

Pe banca asta au stat doi oameni, odată, demult. Ea era în vârstă și privea la un teanc de scrisori gălbejite de timp. Pe fața lui se citea expresia unui buchet de fericire. În sfârșit putea

Nu am nimic de spus în opera deschisă, Cuvânt după cuvânt din gând desprins, Lipsă de stele din părul tău, Și gând plesnit pe un semnal de lemn. Am blestemat gândul celui care m-a

O pagină albă de vise. Să începem tradiționala obsesie cu un mic popas în nemurire. Ieri te-am văzut, femeie care te ridic spre nemurire, și am crezut că sunt nebun. Pas cu pas, detaliu cu detaliu,

Rândul de jos e scris cu litere mari, cu tine pe mine tatuată. Lumină din sufletul tău amărât caut cu o lumânare stinsă de ploile din mine. Aprind din mine speranță ascunsă sub haina de cuvinte

Știam că nu pot să scriu la comandă, dar poza ta mă face să încerc visul. Alunec cu privirea sub luciul negru din piciorul tău îndoit în gând. Vreau să te duc cu gândul departe, în cel mai

Școlari în dragoste am fost și vom rămâne. Un scriitor devenit nemuritor a descoperit firea umană din femeie. Era atât de simplu. Acum sunt convins. Știu ce am pierdut și știu că sunt pierdut.

Copii tăi au ochii mei și visul meu e pentru ei. Copii mei se nasc cu visul nostru în ei, cu iubire și cu dor de fericire. Durerea vieții îngroapă orice copil într-o grămadă de vise sparte și îl