Stelian STANCU

Vrei să te-ncrezi în mine? Vrei să fiu o parte din tine? Aș vrea, dar nu știu dacă, e bine să spui totul deodată. Vrei să te-ascunzi în stele? Vrei să privești adânc în ele? Aș vrea, dar nu știu

Zori de zi în plină noapte, multe fapte devin șoapte Zori de noapte în plină zi, e mister, dar sunt și toate Visele ce-au apărut, când eram la așternut De credință și dreptate, pentru suflet și

Ei au ajuns în Parlament, în urma ultimului decret Când s-a votat apoi la țară, că turma cea ce-i de ocară Să nu mai stea să polueze, țărâna patriei pe speze Și e mai bine să trăiască, în

Când ai crezut că ești învins Cu voia ta sau fără Dar tu erai de neatins Atunci ai spus în doară: iară? Când tensiunea se ridică Trecând peste normalul clipei Crezând că poate te

Se duc clipele alene Căutând nemărginirea Plânge sângele în vene Dorindu-și doar nemurirea. Zilele se duc și ele Ignorând dezamăgirea A rămas o zi din stele Ce își cântă contopirea Dintre

Viața e un joc-destin Când stau drept, apoi mă-nclin Absorbind gânduri răzlețe De la cât mai multe fețe. Jocul e amorezat Când o fată și-un băiat Au uitat să mai iubească Chiar și floarea cea

E cheia unei stări de bine În colțul meu cel rătăcit de stele Gândul frivol pe loc îmi vine De-a amăgi luceafărul cu iele. Am așteptat această stare Mai mult sau mai puțin Dar cine ce a zice

Am obosit să tot întreb Stropii de sânge când agale trec Pe lângă sufletul aproape-ntreg La ce m-aștept ? Oare o fi drept? O viață ce aleargă lin Urmând parcă al său destin Și soarele ce-a

Aș vrea să-ncep, dar nu știu cum Senzații ciudate le regăsesc acum Să fie oare din conștientul meu? Acel eu care nu-s eu? Sau oare din inconștientul personal? Ar fi poate prea banal? Da, cred

E sărbătoare afară. Și în suflet? Dar mai contează? Important e cum îi în cântec. Bilanțul stă să spună doară De a fost bine-n anul ce stă să moară Pentru a se naște unul nou Ferit de chin și

Îmbogățirea sufletului/spirituală nu se impozitează, ea nu cere a depune declarație de avere.

Dacă mi-aș apleca gândul asupra sufletului tău, nu-i așa că ai înțelege că universul meu este contopire incendiară a emoției tale lăuntrice? Dacă aș revela toată incandescența clipei prăbușită în

Nu de puține ori, munca este cel mai bun anestezic pentru poverile sufletului.

Cedez clipe selenare, pierdute-n armonii ereditare Doar din absorbția fasciculară de-a avea, un cromozom radial din gena cea Va emana semnale indigene, de emanație tardivă ce din stele Va coagula

Privesc prin geamul conștiinței Cel prea curat când eram mic Cu timpul s-a mai presărat ființei Un dram din tot…cândva nimic. Adolescența dă culoare Clipelor cele de ratat Acum stau doar să se

Moartea și viața sunt asemenea alternanței anotimpurilor, doar că actorii sunt alții.

Primăvara e-n armonie universală Pe crengile de liliac, stă să „răsară” Bulbii de flori scăldați de soare Un alb imaculat, liliachiu sau altă culoare Mai bleu sau chiar mai roz, căci doar E

E atmosferă de iarnă bogată în ceață, frig, dar nu și în zăpadă În aer stă să se prăvale, o atmosferă ba veselă, ba mai târziu de jale E ziua când cei ce sunt veseli și-mpliniți, mai adaugă o zi la

Un amalgam de zi și noapte Un pic de ploaie, mai mult soare O vorbă multă, dar și șoapte Mai multe ploi, dar și ninsoare. Ce este viața mea în sine Când alergând am obosit E stropi de bucurie

E puțin a spune, că lumea asta-i un loc anume Căci mai presus de toate, sentimentul este cel care desparte Lumea ce iubește viața, de cea care se pierde și hoața Ne poate duce pe necunoscutele

Ard flăcările pe altar Și seamănă a puritate E timpul să primesc în dar O noapte, doar o noapte De sensuri încă nerostite De amalgam universal De ele doar răspunsuri toate Pe care ziua le

Trăim în stilul cel mai lud Pe care Universul îl proclamă Chiar mintea de pe urmă-i nud Uitat e și cuvântul mamă. Simbolul bărbăției se destramă Ea viața se amână deodată Trăim o mult prea

Cei mai mulți creștini, se pare Þin această sărbătoare A Bunei Vestiri, de Sus Cu exact nouă luni, înainte de Crăciun Când este sărbătorită, nașterea lui Iisus. Evanghelia după Luca 1:26:9,