Poezie
Dar acum
1 min lectură·
Mediu
Prăbușit pe pieptul bucuriei
îmi închei alergarea de dimineață
înainte ca lumina să-și înfigă colții
în ochii mei.
Totul în jur vibrează
pentru că tot ce contează
în mine pulsează.
Într-o clipită se unesc într-o explozie
venele cu sângele fierbinte,
sudoarea sărată din tâmple,
scrâșnetul dinților, tremuratul picioarelor
și mulțumirea din suflet.
Aici nu mai rămâne nimic.
Aici era totul.
Ziua nici n-a început
și deja m-a aruncat pe-o grămadă de vise.
Dacă mă întorc înapoi
pe traseul alergat,
se-ntoarce și timpul cu mine?
04469
0
De acum puteți posta fără aprobări, de aceea vă rog să aveți grijă la tot ceea ce postați. Și, regulamentul spune că este necesar să comentați și pe autorii de pe sait. Succes!