Poezie
Fiului meu
1 min lectură·
Mediu
Ai grijă de urmele și umbrele surorii tale
Când își așează pașii printre noi.
Ochii ei sunt un ocean de întuneric
În care mi-am prăbușit anii răniți.
Mâinile ei sunt ca blana unei nevăstuici imperiale
Capabile să-mi țină tâmplele
Și să-mi zdrobească maxilarele.
S-o ții de mână când ieșiți din metrou
Și s-o întrebi mereu ce vrea, chiar dacă știi ce vrea.
Ai grijă de zâmbetul ei, las-o să adoarmă pe umărul tău.
Când nu-și va găsi locul sub nori
Tu să-i umpli brațele cu flori.
V-ați născut să stați unul lângă celălalt.
Tu să ai grijă de ea
Și ea să-ți umple zilele de bucurie.
00196
0