Ștefan Petrea

Simt iarăși iarna încercându-mi nervii Iubito-n nuntă faldul tău mă ninge Dar joc miuța, luna e drept minge Și demonii zăpezii trec, acerbii. De-omăt fistic de tină se atinge În nori bogată

nu-mi spună alb de negrul nu mi-l știe fîrtat ce-n litere se amăgește că-l voi trata pentru silab regește, prin viață lumea noastră e-o cutie. e strîmt aici și scrisul se lungește în zeci beții,

singurul motiv pentru care nu mă sinucid e că funia s-a spînzurat de Ață trag de ea zilnic dar Ghemul e mare cît un pisoi alb strîns ghem în zăpadă să-și apere labele de ger în primăvară se va

Smulg miile relicve din Pretoriu Ce-un val l-a ridicat la suprafață Și-i întrevăd adevărata față Doar vag, în ce a fost aleatoriu. Trecutul cu prezentul se răsfață A ști din urmă e

se strică albul de pe negrul asfaltului lamele bărbieresc bărbia iernii și te întrebi acum trei sute de ani doar lopeți și atît cît să poți trece pînă la animalele din ogradă spre-a nu muri

Sătul de trai hain, ca cel de câine Adun străine taine-n inimi. Carne, Voința sufletului s-o răstoarne, Dar unde e speranța cea de mâine?! E în mormânt, lipsită de lucarne În viața-nzăpezită

pe buzele tale e o taină o văd cum se mișcă de ici-colo așteptând să deschizi gura spre-a o elibera atunci se va face adevăr clipind din ochiul lui de ciclop ochiul minții al celor înțelepți

obosesc în culorile țipătului curcubeu de durere dorm numai ziua noaptea de teamă de lună argintul sfârâie în pielea mea în somn sunt un vampir și mă dor toate încheieturile

tu îmi cunoști a sufletului hartă precum cercetătorul drumul Terrei mă urci pînă-n înaltul stratosferei ca inima-mi de rău să se despartă. și de-ai pornit, lui Dumnezeu mai cere-i o altă Lege și

E un crai cu nervi de fier Și am prins din zbor o veste: Că sătul de adulter Are...două-trei neveste.

Răstălmăcesc mirajului poteca Și-alung din soare-a iadului dihănii Aduc o cruce peste masa hrănii Din cărți de joc ridic și biblioteca. Norocul se depune-n miezul rănii Nu sunt străin deloc de

Cu pixul pregătit a scrie Stând pe W.C. ai înlemnit Căci prins de-amorul pomenit Nu te-ai gândit că n-ai...hârtie.

Anu-acesta îți rupi țoale Dacă ești un coate-goale; De ai bani pe anu-acesta O să-ți rupi în coate...vesta.

Și-oceanul se scufundă-n ochi albaștri. Îți amintești cum îi purtai sub frunte?! Nămeți de gânduri puși ca să mă-nfrunte Cu o privire preschimbai în aștri. Știai învățăturile cărunte Ce secole