Poezie
Iubire la capătul rănii
sonet
1 min lectură·
Mediu
Mi-aduc aminte-n câmp scoteam din tașcă
O pâine de la mama, grea, rotundă
Apoi săream și munca mă inundă
Și haina de pe mine era fleașcă.
Dar sedentar acum doar joc o rundă
Cu poezia. Vinu-l beau din ceașcă
Iubiri deodat' cu foc nu mă împroașcă
Azi fericirea are-o șansă scundă.
Trasează zeii Viața fără riglă
În fiecare om se naște-un mit
Pecetea Morții e o certă siglă.
Tămăduiești pe chip un vis rănit
Și intri în odaia mea de țiglă
Din ochi îți spun cu sete: Bun venit!
001.623
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Iubire la capătul rănii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14000629/iubire-la-capatul-raniiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.