Ștefan Petrea
Verificat@stefan-petrea
„Ce mai faci? Iaca, cu bătrânețile tinereții...”
prenume: Ștefan nume: Petrea Născut pe 29 mai 1981. Copilăria mi-am petrecut-o în satul Zorleni, lîngă Bârlad. Pentru un timp mi-am schimbat domiciliul în tîrgul Ieșilor. Acum sunt domiciliat în Bârlad dar locuiesc în Zorleni. Studii liceale. Fost redactor la revista Junimea studențească. Fost student la Psihologie, Teatru, Litere. Boem…
Excelent!
Acest micropoem m-a facut
sa visez o lume a poetilor
adepti ai esentei, iar nu a
metaforelor spectaculare -
balci liric.
Iti multumesc pentru acest moment (monument)!
Pe textul:
„Către Homer" de Aurel Sibiceanu
Ma bucur ca ti-a placut...
Nu, nu e nici o scapare,
mi s-a parut ca fortez prea tare
ritmul daca scriu altfel.
Mai treci!
Pe textul:
„sonet privat" de Ștefan Petrea
Ma onorati.
Vorbe de duh si de lauda
pe pagina mea?
Incetati, ca se razvratesc razvratitii...
Pe textul:
„Moftangiu, trist semi-filosof innamorat" de Ștefan Petrea
A trecut mult timp de cand nu mai sufar
ca am uitat si sa-mi para rau.
Dar tot m-am ales cu ceva:
dulcea detasare, (aproape) luciditatea...
Pe textul:
„Univers apus" de Ștefan Petrea
Toate textele mele intitulate ``Nichita``
sunt un omagiu, dar si o incercare
mai mult sau mai putin reusita
de a prelungi cu vreo cateva poezioare
opera Stanescu.
Nu prea am inteles accentul pe care
il pui pe ``piatra``. E adevarat,
Nichita avea mania pietrei,
iar numele meu e doar o usoara
derivare de la cuvant. Cam asta
am inteles, cat am inteles.
Multumesc pentru trecere!
Pe textul:
„Nichita 7" de Ștefan Petrea
Muzeul acesta seamana cu un mormant
al faraonilor, o piramida, de fapt
interiorul ei unde toate lucrurile
sfinte pentru mort, ``toate de aur``,
odihnesc alaturi de tu-mort:
``un sicriu pe un soclu mare la mijloc
cu osemintele mele de aur``
Aurul poate fi aici, tu-viu,
prilej de inmormantare a spiritului.
Sa auzim de bine!
Pe textul:
„muzeul" de Murza Narcis Ioel
Un text bine-legat, cu metafore
la tot pasul.
As indrazni chiar sa spun ca este
o poezie de dragoste, cu un
final-sentinta:
``maine o sa ninga cu despartiri``
Inspiratie!
Pe textul:
„contopire" de Alexandru Gheție
``turistii misunau/ faceau poze``
Inca din debut textul ``te pune in tema``,
te atentioneaza ca ceva va veni. Si vine
o imagine demna de o adevarata poetesa:
``eu am in mine romanice ziduri
si lupoaica``
Finalul e, asemenea, frumos arcuit:
``inca un oras
in care tu nu erai``.
In alta ordine de idei te salut,
cunoscandu-ne si-ti doresc toate
cele bune pe anul care abia-i,
nou-nascut!
Pe textul:
„segovia" de silvia caloianu
vag te-am citit
am retinut (de vrei)
pentru un viitor poem albit
de iarna, cifra trei
Pe textul:
„trei povești naive pentru urechea stîngă" de rechesan gheorghe
Usoarele ruperi de ritm situeaza
textul in cadrul sonetului modern.
Imagini inspirate, memorarabil finalul
(ultimile doua versuri).
Sa auzim de bine!
Pe textul:
„Sonet 203" de Cristian Vasiliu
Sa nu dea, fereasca Sfantul,
Sa mariti vreun cerebel
Ca ar deveni rebel,
Si-ar atomiza Pamantul.
Pe textul:
„Operații de mărire" de Goea Maria-Daniela
Ei, e o intreaga poveste,
cu cantec, dar recunosc
ca vina e in cea mai mare parte
a mea. Na, c-am spus-o...
Multam de trecere!
Pe textul:
„ne vedem la zece" de Ștefan Petrea
Aha! Acum se lamureste cum sta treaba...
Sincer, desi numele tau mi-era cunoscut,
nu prea mai stiam cu ce se mananca
si chiar ma amarasem putintel
la comentariul tau...
Dar acum, ca mi-am reparat memoria
si stiu cu cine am de a face,
adicatelea cu un sugubat ca matale,
carevasazica ca asa ti-e felul
si nu ai ceva in numele raului
cu textul meu, m-am linistit...
Multumesc! Si o spun sincer de data asta...
Pe textul:
„Idila 2" de Ștefan Petrea
Nu stiu daca e de bine
sau e de rau in comentariul tau,
dar mai bine asa decat
tratat cu indiferenta.
Fie si un singur comentariu
care e plin de sarcasm
decat zero.
Multumesc!
Pe textul:
„Idila 2" de Ștefan Petrea
``Trezirea s-a scurs ca un strigoi in liniste``.
Aceasta imagine dezvolta cu succes titlul.
``Doi frati gemeni se nasteau - Sinele si Litera``.
O imagine-idee puternica, dezvoltata
ar putea umple multe pagini...
...dar ``crima sinucigasa``?
In plus ``sensul``, in ansamblu mi-e obscur
iar finalul atenueaza aceasta obscuritate:
``Eu sunt cuvintele...``
Pe textul:
„Facerea" de Ioana Camelia Sîrbu
O imagine de o deosebita frumusete:
``in fiecare duminica/ dumnezeu scapa din cer``.
O clipa de divinitate pare ca spui
a ti se atribui atunci, dumnezeu
``nominalizandu-te``, ca pe Crist,
sa mantuiesti oamenii.
Dar acest ``dumnezeu`` e ``sub papuc``:
``un inger inchide poarta de sus/ si il cearta pe dumnezeu``.
Desi pare a fi un surogat,
e totusi Domnul Dumnezeu.
Cine altcineva ti-ar fi putut arata ``secunda necursa``?
Pe textul:
„și dacă îmblânzesc mortul...??" de cezara răducu
De \"bucuria\" ta se stinge,
Ea ce devine, ma intreb...?
Nu raul care te invinge
Chiar necesar un timp? Un gheb...
Pe textul:
„ Femeia" de Ruse Ion
``orbii plamadesc rugi``
Titlul bacovian, alaturat textului,
care e un, sau e aproape un haiku,
eu inca nu sunt prea in tema
cu acest tip nipon de poezie,
imi induce o stare lectural-lirica
asemanatoare unui tren care a intrat
in gara dar caruia inca nu i s-au deschis
usile, sa coboare calatorii.
Inspiratie!
Pe textul:
„cimitire" de Stanica Ilie Viorel
De ce ne-ntrebi de recunoastem personajul?
Pot fi chiar eu, sau altul, mai cu greutate...
De ce pe intriga-ti pui gajul,
Cand fu pe-aici destula rautate...?
Pe textul:
„ Iluminare" de Ruse Ion
florian, ai dreptate,
acum, ca am recitit,
a inflorit si in creierasul meu un sens,
dar fara a reusi intensitatea descifrarii
pe care o realizezi tu.
desi functionez in poezie,
sau cel putin in periferiile ei,
de vreo 8 anisori, mi se intampla des
sa nu rezonez si cu filosofia.
Iar dumitale, maestre,
imi cer scuze ca am reactionat
la o singura lectura a textului.
florian, daca esti ``pe faza``
mai trage-ma de urechi si cu alta ocazie
ca astfel se invata alfabetul.
Sa auzim de bine, prieteni!
Pe textul:
„Imperceptibil iartă infinitul" de Adrian Munteanu
