Ștefan Petrea

Te țin de rău: eu cred că-n casă
Femeia jună ai zidit-o
Că mult prea aprig ai iubit-o
Și ți-a fost frică că te lasă.

Nicolae, astept si eu cu oarecare nerabdare
desfasurarea evenimentele. Habar n-am ce-o
sa se intample la pagina urmatoare.
Am doar un vag tip de schita in cap,
nu stiu daca asa ar trebui sa procedeze
un prozator.
Am vazut ca tu ai ceva experienta, mai
da-mi cate un sfat din cand in cand.
Cat despre cacofonii, eu n-am reusit
niciodata, in putina proza pe care am scris-o
sa le evit total.

Cu multumiri ca ai trecut si ai lasat un semn...

Monica, eu sunt inca un megies al sonetului,
mai trebuie sa mai treaca ceva ani pana sa
stapanesc aceasta arta.

Cu multumiri pentru semn...

Stefan, cand am scris textul
m-am gandit ca actorul manuieste
la fel de bine cuvantul cat si tacerea.

Aurel, mesajul tau mi-a mers
la inima, mai ales ca nu prea
ai mai fost prezent pe paginile mele.
Multumesc!

Nu. Nu sunt texte umoristice.
Sunt in schimb doua splendide rondeluri,
mustind de melancolie, care l-ar face invidios
si pe Macedonski.

Cu exceptia \"Rondelului cupei de Murano\",
acestea doua se pot \"lua la tranta\" cu
cele mai frumoase rondeluri ale celui
mai sus amintit.

Ca un adorator ce sunt al formei fixe,
nu pot sa spun decat: Felicitari!

A, si inca ceva ....
In ultimul meu sonet ti-am furat o parte
dintr-un titlu de-al tau...\"m-ai parasit ca proasta\".
Sper sa nu ma tii de rau :)

Da, Alex, am intuit ca asta ai vrut sa spui.

Dar mie cand imi zici \"dezalcoolizare\"
pur si simplu rememorez toate acele momente.

Poemul e bun, doar ca titlul mi-a trezit
piticii mei de pe creier :)

Asemenea, cu prietenie,
petrea

Doamna Atropa, cand frumusetea este egalata de umor,
eu nu pot sa rog Domnul decat ca vreodata in viata
sa fiu in fermecatoarea dvs prezenta.
Aveti o limba ascutita,
si va stimez pt asta,
petrea

Alex, eu am trecut printr-o dezalcoolizare
si nu e defel asa.
Cel putin nu acolo unde am fost eu.
Tu esti varza si al dracului de strident
iti suna in ureche rasetul asistentelor,
cu pacatele trecute sau viitoare.
Ce e cel mai rau la orice dez... e
componenta psihica.
Acolo unde am fost eu cand ajunsesem
in ultimul hal, se jucau cu mintea mea ratacita
cum te-ai juca cu o minge.
Cred ca ai vrut sa pui la modul figurat \"dezalcoolizare\"
sau poate ca asa se face in mod curent in spitalele de gen
dar experienta pe care am trait-o eu e cu totul diferita.
Dezalcoolizare, in spitalele statului, e egal cu psihoza
la cel mai ridicat nivel.
Ajunsesem sa cred ca sunt confundat cu un agent secret,
dintr-o tara dusmana,, care e torturat subliminal.
Imi cer scuze daca m-am aprins, dar am trecut prin ce
am trecut si stiu bine sistemul care nu e asa cum il descrii tu.

Cu scuze pt patos,
raman prietenul tau,
petrea

Zmeu nu mi se dă fîrtatul,
I-a ajuns la fund tot sacul...
Și de-ar fi s-asculte sfatul
N-ar mai fi bărbat, săracul...

E o idee buna, Alex.
O sa incerc.

Multam pt trecere...

Sorina, intotdeauna e loc de mai mult,
de mai bine...

Eu atat am putut spune in granitele acestea
impuse de sonet...

Ma bucur ca ti-a placut si te mai astept.

Draga Aurel, eu la Revolutie aveam vreo 9 anisori,
dar daca as fi fost din plin traitor in sistemul
comunist-securist probabil as fi avut cam aceleasi
coordonate biografice si de indosariere.
Chiar daca tu ai avut de suferit de pe seama
regimului, acum dupa atatia ani, ai putea privi
in urma cu incredintarea ca ai trait ceva grozav.
Chiar ca amintirile tale seamana cu o carte de San-Antonio,
autor care mi-a fost extrem de drag, dar de pe urma
caruia am capatat la un moment dat o grozava psihoza.
Am scris, mai mult din imaginatie, un roman in stilul
caracteristic lui. Problema consta in faptul ca la cateva
luni dupa terminarea cartii am ajuns, psihotic,
sa ma identific cu personajul principal al cartii mele.
In acea perioada eram sub influenta puternica a alcoolului.
Iar in perioada in care am stat la dezalcoolizare, sub
influneta sevrajului acea carte \"mi-a servit\" ca motiv
de panica, pt ca ajunsesem la un soi de dedublare,
nu mai eram Stefan Petrea ci personajul cartii mele.
Ce ai trait tu in mod real eu am trait, si mi-as permite
sa spun ca mult mai intens, la nivel psihotic.
Imi pare nespus de rau ca nu mai am manuscrisul acela
(l-am ars, dar eu mi-am ars multe scrieri). cartea se denumea
\"Marele Hohot\" si tare as fi avut pofta s-o public daca ar
mai exista.

Asteptand si alte dezvaluiri din ce tu chiar ai trait,
petrea

Multumesc pentru trecere si aprecierile favorabile...

Ottilia, iti multumesc din nou
fidelitatea de a-mi fi cititor.

Asta ma flateaza cu atat mai mult
cu cat te consider o scriitoare.
Si inca una de real talent.
Mai ai unele mici retusuri de facut,
inca nu strunesti pe de-a-ntregul
calul acesta naravas care se numeste
\"litera\", dar cand o vei face,
si eu cred ca asta se va intampla
f curand, vei fi o scriitoare
careia merita din plin sa-i parcurgi
paginile. Inca o data multumesc...

ca omiti unele reguli din sonetul clasic...
Ca sonet modern merge.

Spor! Ai resurse!

Un sonet oarecum modern
prin nerespectarea rimelor unice
in catrene. Acolo e hiba.

In rest, din punct de vedere
al croirii cuvintelor, e o reusita.

Felicitari!

Ottlia, Petrut, ma bucur ca v-a placut sonetul.

Cu multumiri pentru trecere...

Căsătoria nu-i năpastă
La început, cînd nu e acră.
E bine să cîștigi nevastă
De nu ai cîștiga și...soacră.

Elena, desi poemul acesta pare
cam imprastiat, eu il vad ca un tot.
Daca as modifica, as rupe din mine.

Cu multumiri pentru trecere,
petrea