Poezie
pe cand plopii faceau mere
1 min lectură·
Mediu
era pe cand plopii faceau mere.
dimineata cuvantului lacrima sonete,
fruntile impadurite cu stih naiv
pastelau fara gres amorul cu ochii.
iata, copile, ochii nemilosi ai mintii
s-au ivit somnorosi si satui de vise.
Cosanzenele coborau din trena de papirus
direct pe buza poetului.
firea cea cu o mie de straie
se scria cu sange propriu.
uitarea de sine o gaseai ridicand o piatra.
iata, copile, plopii doar cresc.
amurgul cuvantului, iata.
fruntea proscrie ochii.
buza poetului saruta sangele fara de straie al pietrei.
falduri de vise se rascoala.
iata, copile, in lumea ce ti-o las
vad doar ochii mintii.
023.037
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “pe cand plopii faceau mere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/69916/pe-cand-plopii-faceau-mereComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SEnu stiu, ca m-ai lasat fara cuvinte.
fiecare ano_timp cu farmecul sau si stii tu ca nu de anotimp vorbesc.
*
fiecare ano_timp cu farmecul sau si stii tu ca nu de anotimp vorbesc.
*
0
Bafta mai departe si spor la inspiratie.