Iubirea mea din vis

mi-a tăiat respirația - *nu ai talent*...
Rog pe cei ce m-au citit de-a lungul timpului
să-mi spună în față adevărul...

Textul dumneavoastră are construcție, imaginație, viziune și o muzicalitate interioară greu de mimat.

Un autor fără talent nu poate scrie metafore precum:

„Doar tu alini demența mea căruntă”
sau
„De flori ce fac luminii trebuință.”

Aici se simte o sensibilitate poetică autentică, chiar dacă nu toate versurile sunt perfect echilibrate formal.

Să nu uitați că durerea de a fi respins face parte din devenirea unui poet.
Marii poeți au fost respinși la început: Eminescu a fost ironizat de contemporani, Bacovia a fost numit „maladiv”, iar Blaga era considerat un „filosof fără lirism”.
Dar tocmai reacția interioară la refuz îl separă pe poetul trecător de cel autentic.
Dacă dumneavoastră, domnule Petrea, continuați să scrieți, înseamnă că acea frază „nu ai talent” ... a fost doar o scânteie care v-a adâncit respirația creatoare, care v-a ambitionat.
Dacă însă v-ați bloca în scris, ar însemna că ați acceptat ca respirația dumneavoastră creatoare să fie într-adevăr tăiată.
Continuați să scrieți, domnule Petrea, nu uitati ca lumea are nevoie de poeți vii, nu cuminți.

ați venit ca un balsam pe rană...
Vă mulțumesc pentru cuvintele de bine!

la ce v-ați referit că
*nu toate versurile sunt perfect echilibrate formal* ?

am văzut că ești prezentă...
Tu mă citești de multă vreme...
Să fie cum zice Agheorghesei,
că sunt lipsit de talent?

nu mi-ați răspuns cum vine acel
*nu toate versurile sunt perfect echilibrate formal*...

abate-te și pe la mine,
ca pe vremuri...

este pentru ultima oară când mai accept să te rogi de mine, pe aici, și să îmi ceri părerea. Fii convins că atunci când ceva îmi va plăcea sau va intra în colimatorul meu, voi lăsa, fără rugăminți, o impresie de lectură.
Privind ceea ce a spus Adrian Agheorghiesei despre tine și textele tale, mi se pare corect să lași loc pentru orice opinie, indiferent că te avantajează ori nu și să nu te ambalezi, pentru că fiecare are percepția sa, cultura, educația, sentimentele proprii. În plus, te rog să încetezi disputa cu acest autor aici pe sait. Probabil că și de aici comentariile nefavorabile!
Sunt pentru progres, nu pentru regres, cum sper că toți cei care își expun creațiile aici!
Impresia mea despre ce și cum scrii o știi. Rămân la ea deocamdată.
Cred că m-am făcut înțeleasă!

nu te supăra pe mine,
dar cred că statutul nou pe care îl ai pe sait
îți dictează aceste răspunsuri acide...

nu mi-ați răspuns...

și nu îți stă bine. Eu ți-am dat niște explicații din punct de vedere uman. Funcțiile nu m-au impresionat niciodată, deși am avut parte de ele. Așa încât, calmează-te și devino poet, nu cârcotaș! De ăștia e plină lumea!
Oprește-te aici!
Sănătate și inspirație îți doresc!

nu am putut sa iti raspund imediat, am fost la un curs pe supervizare. Da,
m-am referit doar la ritmul formal al versurilor, nu la conținut. Eu nu sunt expertă în versul clasic, dar am simțit că unele versuri respiră ușor diferit, ceea ce nu e un defect, ci poate o dovadă că emoția a fost mai puternică decât forma. Poezia ta are forță și sensibilitate, iar micile abateri poate îi dau, de fapt, viață și personalitate. As vrea sa nu te superi insa gandeste-te, sincer, si totuși… de ce simți mereu nevoia de validare? Ai sensibilitate, expresie și o voce poetică autentică, lucruri care nu se cer, ci se impun prin ele însele. Cuvintele tale deja vorbesc pentru tine; nu mai trebuie să le aperi sau să le ceri dreptul la existență. Tu stii ca in poezie, forța nu vine din aplauze, ci din sinceritatea cu care te lași atins de lume și de tine însuți. Important e sa citesti multa poezie, si scrie în continuare, Ștefan, dar lasă poezia să fie răspunsul - nu întrebarea.

dacă și dumneavoastră îmi spuneți că nu am talent
înseamnă că ăsta-i adevărul...
Mă simt ca după o măciucă zdravănă
trasă în cap...

Acum 15 ani am scris o epigramă despre talent. Cred că se potrivește și aici
Ursitoarea

Cînd ursitoarea-i dete darul
I-a zis (hlizindu-se un pic)
„Băiete, s-ai talent cu carul”
Și-așa a fost. Cu carul mic.

de multe ori citesc pe diagonală, în ideea de a „prinde” esențialul, fiind des în criza de timp, însă acum, recitindu-vă comentariile, vă spun sincer că sunt foarte dezamăgită de comportamentul dumneavoastră.
Pentru modul jignitor în care v-ați adresat doamnei Ottilia, vă anunț că nu voi mai intra pe
pagina dumneavoastră.
Este trist să cereți mereu
atenție, validare și comentarii,
iar apoi să îi jigniți pe cei
care nu se supun chefului
dumneavoastră.
Faptul că o persoană refuză să
fie la cheremul cuiva, așa cum ne
faceți dv, înseamnă că își
cunoaște forța psihica, că nu se
lasă manipulata.
Eu una aleg să respect oamenii
care știu să dialogheze decent,
nu să umilească, așa cum ați
făcut dv.
Vă reamintesc, domnule Petrea, că
modul de impunerea așa cum
faceți dv față de ceilalți, clar denota de fapt aere de
superioritate iar acestea nu pot ține loc de caracter și bun-simț.

În perioada care a trecut am ales să mă retrag puțin de pe pagina dumneavoastră, pentru a lăsa emoțiile de atunci să se așeze. Nu cred în distanțările „pe termen nedeterminat” și nici în supărări permanente, însă cred în reguli, limite și în nevoia de respect reciproc. Am reflectat la modul în care s-au purtat discuțiile, mai ales cele legate de doamna Ottilia. Pentru mine, dialogul civilizat și atitudinea respectuoasă sunt esențiale, indiferent de opinii sau sensibilități. Incerc, încerc sincer, să revin acum cu liniște și cu o atitudine deschisă, păstrând totodată dorința de a menține un ton calm și echilibrat în orice interacțiune. Cred că, dincolo de orice diferențe, este important să rămânem oameni unii cu alții.

Vă doresc inspirație, echilibru psihic, și mult bine.

Erika Eugenia Keller Drăgan