Poezie
Sonet ics voiculescian
1 min lectură·
Mediu
E-amurg de umbră care sădeşte-n lume Răul
E stinsul de lumină s-aprindem Lumânare
Aceea ce din secoli Credinţă creşte mare
S-avem o stea în frunte dar fără bulb drept Hăul.
Minuscula-ne viaţă de-o fi să înceteze
Să nu ne înceteze în Iadul cel hapsân
De Bine al Cetăţii să urci pe metereze
Hristos să te-alăpteze la al Luminii sân.
Din cerul dat Luminii Credinţă-n mine isc
Să-mi fie nemuririi în Paradis drept hrană
Când vine Porumbelul cu moartea-n lume-n plisc
Când ustură seninul din urmă-n lume rană.
Şi vine Mântuirea pe zori ca bidiviul
Când încetează moartea de veci de-ncepe viul.
0111.051
0
EL
