O scrisoare către Ea

strofă este o poezie în sine. Prea explicit versul 2 din strofa a doua, aș încerca o reconstrucție acolo.

de acord cu Liviu, ultima strofă este superbă.
poate închei altfel acest poem și strofa despre care spuneam o păstrezi pentru o altă poezie.

vreau să remarc și:
\"multă apă ni s-a strâns
în spatele ochilor\".

toate cele bune,

Ottilia Ardeleanu

\"iubito,
mi-e ciudă că nu sunt lumină
să ucid depărtarea în fulger
și tunet să-mi fie glasul spre-a te chema
eu, stândul aici, în odaie
iau foc de dorință ca amnarul în paie
sucit mi-e gâtul înspre partea din care te aștept

[norii se adună pe aici câte unul câte doi
și-ncepe câteodată o ploaie de parcă ar plânge cineva
oricine oricare dintre noi căci multă apă ni s-a strâns
în spatele ochilor]

iubito, mi-e ciudă că nu sunt lumină
să căsătoresc cei doi poli polul meu și polul tău
dar pământul s-ar desprinde atunci de pe axă
mi-e ciudă că nu sunt tunet să vorbesc
văzduhului despre noi dar atunci ar trăsni undeva
și ceva s-ar preface în scrum

ieri am ucis o lebădă eram dornic de cântece minunate
doar în gând am ucis-o și-n suflet un dans
se înfiripase dar fără tine e van și parcă
mi-e ciudă că nu sunt lumină, iubito\"

cerându-mi scuze pentru micile modificări, spun că așa am văzut eu plinul frumos al destăinuirii poetice. și mult mi-a plăcut. și mi-a fost ciudă. te felicit, cu prietenie

Va multumesc tuturor pt trecere si indrumari.

O sa incerc sa revin asupra textului.