noroiul alb

„Cuvântul e pentru surzi”, s-a tot tras semnalul de alarmă de-a lungul vremurilor, dar asta numai dacă cuvântul e larmă, nu reprezentare a Creatorului, izvor al luminii ce ne relevă nouă înșine adevărata natură! Tot ceea ce târâm după noi, întrebări, boli, îndoieli - o singură revelație le poate topi!
Și, dacă îmi permiți un mic sfat, eu aș lăsa poemului doar strofa ultimă! Mi se pare că ar da o forță mult mai mare ideii, fiind concentrat și rotund fără preambulul lung și oarecum diluat de dinainte! E doar o idee - sper să nu te supere!
Maria

Foarte de acord!
Să rămână titlul şi ultima strofă
şi pot să spun că avem un text bun, pentru care il felicit pe autor!
O să revin după modificare dacă autorul sesizează valoarea variantei de text propus de Maria şi de mine!

Succes, Ştefan Petrea!

Că, tot vine vorba de sugestii, eu aș practica inversiunea: Iacătă:


Luntrașul e beat mort de așteptare
trezindu-se când ne îmbarcăm
dar lasă vorba asta acu,
încă suferim de ființă,
cel puțin eu
târâind după mine carnea cu multe boli
și sânge ce țipă amoruri
Peste cele care s-au întâmplat deja
azi duc în spinare întrebarea lui mâine,
din larva afirmativă a lui ieri
hrănesc fluturele cu aripi de a fi
anotimpurile astea trei zidesc anul curgerii de ființă,
uneori mâine își iese din matcă
revărsându-se-n luntrea către infinit

Cuvântul e pentru surzi,
doar prin ochi să cânte cântecul acela
și să fiu să fiu cântecul mut al slovei eterne,
dar mi s-au terminat cuvintele sacre
și cobor pe partea cealaltă a muntelui
și scriu, scriu să nu mă prăbușesc
lăsând o dâră în noroiul alb

e mai bine?

Din punctul meu de vedere așa este perfect! Și mă bucur că n-am fost singura care a sesizat forța și valoarea ultimei strofe din textul inițial! Iar titlul este foarte inspirat și pune în valoare și mai bine textul actual!
Dar n-aș renunța nici la sugestia Iuliei! Cred că din forma sugerată de ea a primei strofe, cu mici pieptănări și ajustări ai putea face o altă poezie de sine stătătoare! Lasă în sertar textul primei strofe ca materie primă căreia să-i dai formă cu dalta inspirației când se coace în tine o idee forță pe care s-o îmbraci frumos în pelerina acestor cuvinte, a primei strofe curățate de pe acest poem în miniatură!
Deocamdată, e mult peste „mai bine”, Ștefan! Succes în continuare!
Maria

Ștefane, e bine. Cum să nu fie, metafora ”noroiul alb” ceva foarte frumos care dă un fel de contrafort conglomeratului general. Dar aș păstra și varianta mea, ajutător.

de atâta aplecare asupra textului meu,
n-am mai avut de multă vreme atâtea comentarii
într-o pagină de a mea...

Mulțumesc, mulțumesc din suflet!

Perfect meritată înstelarea, Ștefane! Acum ai confirmarea că e de foarte bine!
Drum înstelat!