mă prefăceam că erai frumoasă

mă prefăceam că erai frumoasă amăgindu-mă în ochii tăi cu apă de clipă, părea stătătoare și Mâine plângea în clepsidră la un loc cu toți tâlharii de timp întemnițați în eternitate cititorule, vezi, mă dezic de cuvinte tinere, verzi în aceeași oală ciobită fierb ouăle fără miez mănânc coaja fierbinte, femeie, adulându-mi nimicul nefiert în idee s-au strâns prea multe-n oale goale, fără fund, copilăria-n pieptul mamei să-mi desfund să stau așa, redus la infinit de umbre definit, e soare deasupra văzduhului cu ninsoare și-i iarnă astupându-mi văzul din lucarnă cititorule, pune mâna pe lopată să-mi destupi lumina neîmperecheată