Ibovnicul

Ibovnic al tenebrelor din frică Făcând amor cu lipsa-n piept de aer Cu o fărâmă de curaj mă-ncaier Că nu-și ridică glasul, zbor să zică. Pe drum mai trece-un mort, udat de vaier, Spre-așezământul păcii calea-i pică Eu spun spre-acolo liniștea mea mică, De zarva omenească mă dezbaier. Luminile lăuntrice nu cuget, Mi-e gând păgân în straie de-ntuneric Și în odaie singur sunt numeric Tot ascultând tăcerii dulce muget. Deși în minte mă-mbăiez în morb De-ajuns mi-e lumea, merg spre Domnul, orb