poate mâine fluturele va zbura

citind de pe buzele ploii șoptirea de picături prin văzduh și căderea pe piatră, piatra ține răspunsul de abur spre nor, în încă fierbintele pietrei memorii de vară mă îmbăt cu sinele claustrat în odaie covitul pe-afară mănâncă existențe în beții de sicrie să nu vii femeie fără mască, ascunzișul viețuirii astăzi știu, tristețea te va uda pe ploaia aceasta, îți va dănțui pe gură miezul din piatră și-n piept vei avea întuneric cuvintele spală albul hârtiei când mă proptesc în peniță, stihul e puțin defect neavând prea mult a spune scriu să-mi risipesc vremea, la timpuri de război muzele intră în piatră fluturele așteaptă în larvă aripile păcii covitul ăsta ne dușmănește pe frontul zidit în ploaia speranței nimic nu se mai aseamănă cu leatul lui ieri, poate mâine fluturele va zbura