pastel de noapte

noapte. luna își așchiază chipul peste umbre e somn pe pământ precum dedesubtul lui gândurile au malformații de vise, odăile au închise ferestrele către cuget, din pâlpâirea sângelui doar Amor năvălește, trezind trupurile iubiților, împlinind dragoste pe întunericul rațiunii noapte. umbra își aruncă motivul fiirii în lună pământul e tăcut deasupra și dedesubt în minți sunt excrescențe de absolut prin vitraliile bisericilor individuale nu pătrunde nerugăciunea o cruce de beznă trezește pătimirea sub frunză