A locuire-n taina ta târzie

A locuire-n taina ta târzie E umbra ce în piept a prins să-mi crească Spre ceruri de tăcere nefirească Ce se pitesc în ploi de poezie. Aștept un vis în veci să mă renască, De miez mi-e coaja vorbelor pustie Dansând zadarul aprig pe hârtie, Amnar de stih ce n-are-a muzei iască. În risipirea vremii scriu pe tine, Femeie fără foc de respirat Și fără nemurire a deține. La facerea cuvântului curat, Să trag o veșnicie la dentine N-am drum decât al slovei de furat...