Sonet încâlcit

Amurg ființă-n naștere năucă, De clipă între patimi două sfere... Pe Domnul rugăciunea mult îl cere Când viața trandafir de spini apucă Și își rănește umbra în mistere... Se-așază-n zări de întrebări nălucă Dar dedesubt în cuget rost s-aducă Răspunsuri nu-s privirii austere & De trai sunt oamenii bolnavi de goană Tu, demiurgă, sângelui mă vinzi De-amor în viețuirea cea tirană... Pămânții ce-s de lume asurzinzi Ni-s înfășați în amintirilor icoană... Mă-mbrac în sine, intru în oglinzi