Ocnă

Furtuni de ieri în clipa ast' a cerne Deja în jos clepsidrelor ni-s dune... Când trupurile frunza ne-o răpune, Când leneș visu-alintă-ne în perne O noapte ni se naște-n rațiune... De ne mințim în rănile eterne Lumina-i steag de așezat în berne, În șoapte pieptul ni se descompune... Rostogolind o dragoste sisific Pe cruci nu-mi este adevăr golaș De tine tot lăuntrul să-mi edific... E mult de umbre-n zborul uriaș De fum zidind văzduh pe drum mirific, Iubire, tu, osândă de ocnaș...!