dragoste

ochii de mi se înfig în lacrimi te chem limba ta să-mi plivescă obrazul de ud dându-mi cuvânt să cânt cântece de lebădă în clipele toate pasărea cealaltă așteaptă poezia-n cenușă dar dorm în autonegarea veșniciei visez într-un vis telluric iar tu ai ghilimele-n etern îmi ești o cratimă între două secunde dintre viață și moarte între alb și peniță mă bârfesc vorbele în gura de călimară acolo mi se adună oftările tu le vopsești în vesel aduni iubirile toate acolo moșteniri de întuneric fac dragoste cu lumina