Existența poetului

lăuntric teatru și jucat în trudă lăsând cortina peste gânduri până golită-n stih când scena să rămână de veci, poete, ai penița udă te văd, exiști și moartea nu-i stăpână și nici n-a fi, trăind în ochi s-audă petrecerea de clipe-n vreme nudă cum aduceai eternități din mână ți-e crucea în zidire de lumină de întuneric mult de te dezbraci, femeia-ți are miezul fără vină la dumnezei ai îngeri spuși în draci în dedesubt de cer să te rețină din preacuvinte liniște să faci