Sonet încâlcit

Alean îndurerează-n respirare, E dor topit pe zări din doar jumate Tot așteptând cu ochii... Vine poate...?! La fel uni-ne-om visurile oare...? Pe cruci de singur de tăcere-s toate, Nici mărunțiș uitării însă n-are De tine existența-mi cumpărare Și încă sper prezența ta carnată. Din cerul cel din sine plouă jalnic Aducere aminte-ngemănați Când ne era în piele-Amor localnic. Pe-amurg de noapte zorii ție-s dați S-apari cu lene-n cugetul zburdalnic, Ne-or fi în duhuri norii înserați...