dor gemut de moarte

sufletul ți se soarbe de dai demâncare la îngeri am cunoscut pe cineva ce punea demâncare la rădăcina Pomului și a murit s-a aruncat de pe hotelul îngerilor, de deasupra nici o narcoză nu avea asupra ci doar o limbă de moarte îmi ud interiorul în remedii de cafea, e dimineață Luntrea plutește pe Ață se micșorează Ghemul azi parcă am o nouă față, oglinda nu minte din toți nămeții aceștia de cuvinte nu rămâne decât o limbă de ceas de moarte înșir gânduri de rimă în pantomimă nimeni nu-și mai amintește de îngerul căzut de deasupra fără nicio narcoză asupra ci doar în dor gemut de moarte