prin Copou citindu-l pe Ursachi

în clătinarea apei oglindă mi-este gândul se clatină-n picioare ideea-n paradigmă în urmă-am pus pe deget Inelul cu enigmă Ursachi își așteaptă lecturii mele rândul o ultimă licoare din for creștin ce-i scoasă și Nunta se făcuse, nuntașii toți râdeau nici trup n-avea mireasa, ci doar o simplă Coasă, nuntașii coate multe cu zgomot își dădeau omăt se așezase prin parcul din Copou tiptil lucind sub lună, ca osul în albeață Mihai venea anume să spună din stilou în miez de noapte poate, ori înspre dimineață averi de Vorbe multe, la popă poate duse ce dincolo de Nuntă citirii ne dăduse