pe neveu

în definitiv nu e nici o scofală că ai împărățit în carnea inimii unei femei și carnea duhului tău i-ai așezat-o prunc în poală mai încoace Moartea nu s-a mai măritat cu niciun poet s-au înmulțit al dracului împuținați doar de lene că vine Ene, moșneagul, îl știți ăla care nu prea mai avea dinți vă molfăie-n gingie somnul strigam din tabloul unui geam memento mozoleam gagici sfânta zăpadă era un soi de bici ori poate un soi de piatră; câinii mă latră când mă prind prin apropiere (lasă-ne domle să futem și noi niscaica cățele că cerul e plin de stele, dumneata ți-ai băgat narcoza cărnii pe sub piele) și tot așa, cum vă povestesc nu e nici o scofală în definitiv să iubești în inimă de femeie cu silă de-ți faci trei cruci și te îndrepți spre cana cea cu milă în care sângele cristic îți prăjește neuronii dai pe neveu un program artistic stând cu pantalonii pe vine, te caci spectacol m-am dat cu gel în amintirea unei pizde împrumutate pe contract de Pulă sunt un Curv dar mai bine să fii decât un lingău pe lângă o doamnă Băgău