Nu știu să pot avea încredere
În desene pictate pe asfalt,
Adunate de un pictor faimos,
Pas cu pas...
Sunt colorate după dorința sa,
Cu răspunsuri așteptate,
Șabloane de continuitate.
Sunt
Privesc printre cercuri alandala
Spre cercul negăsit,
Marcat fidel,de esențe efemere
De trecerea între sisteme.
Sublim spectacol de așteptare
Al revărsării cercului mare,
În speranțe trăite
Cobor de pe trotuar și trec strada asimetric,
Într-un loc marcat atemporal,
Capăt al trăirilor în cerc,
Repetitive,ireal de actuale.
Trec lumea reală în două
Prin poarta frământărilor
Te las să citești inele
Dacă vreau eu ,
Depinde de stare, mereu
Un surâs de viorele.
Adunate într-un buchet
Idei ușoare de zâmbet,
Petrec clipe demne,
În povestiri de bine.
Înscrisuri
Fi principe pe ape,
În desișuri demult afundate,
Stăpân în imensitate,
Cu zeița iubită,aproape.
Străbate teritoriul nepatruns
De vederea lumii ascuns
Și găsește cheia fericirii,
Închisă,
În lumea cercurilor nebune,
Dorințe și întrebări
Situate concentric,
Răspund vieții în ciudă,
Mereu opusul e cercul îndepărtat
Aproape e infinitul,
Limitat, de către cine?
Pentru a cuprinde
Dacă aș ști că sunt prost,
Nici să mor, cred că nu aș putea.
Altfel, merg cu un copac la drum
Am flotă verde care nu necesită revizie.
Totul parcă se duce de râpă
Într-o lume în care
Sub piatra rece, care apasă,
Gânduri uitate în lumea reală,
Mă fac să tresar și să scot o coală de hârtie,
Albă.
Imaculată, fără răutate, de nimic pângărită,
Care așteaptă cuvinte de
Prin zig – zag-ul vieții
Trece un tren,
Lăsat în voia sorții
Să deseneze un destin.
Oprește în gara durerii,
Încarcă multe daruri,
Nefaste, premise
Într-o lume de vise.
Ajunge în gara
Trăim printre paiațe fără culoare
Printre artiști de buruieni parlamentari
Cu vocea codrilor falsă.
Păcat de vinul de Ștefanești
Ce picură amar pe lângă pahar
Într-o stare dată de
Analizez schimbarea între lumi,
Cu teme amestecate ascunse,
De priviri stranii nepătrunse
La pas, de vorbă, pe strada cu cârciumi.
E clar că neantul vine la toți,
Chiar și la cei care se cred
Cândva,aduceri aminte
Te fac să rupi petale de timp
Presărate pe cadre de frumusețe
Reflexie a ce ai fi vrut să fie.
De vrei să culegi flori de liliac
Trebuie să vorbești cu ele
Să nu le
Într-o lume aiurea în picaj
Cu lepre ucigașe la tot pasul,
Dorind să ia atestatul de nebuni
Și, culmea absolvind cu brio,
Þi-e teamă să ieși pe stradă
Că poate te lovește cascheta,
În loc
Un gunoier al vieții mizere
Dimineața fix la șapte
Găsește păpuși de porțelan,
Aruncate din lumea cercurilor stricate.
Le curăță discret, le mângâie,
Aducere aminte a frumuseții fantastice,
Le
Nu pot să fac nimic, cu gândul la tine,
Turn de fildeș în care se stabilește războiul,
Împărțit în etaje de sfere de timp,
Prin epoci cu aere vechi,
Pe alocuri medievale, deși prezente
Cu săgeți
Trec prin lumea de flori
Cu sfiala zilei de început,
Pe seama planurilor din zori,
Răsfirate precum boabele de năut.
Caut să înțeleg, de ce eu,
Trebuie să răspund mereu
La întrebările mele
Un greiere trubadur
Admira o furnică sprințară
În colțul grădinii Eden
Așteptând zadarnic un semn
În lumea reală mărginită
De sentimente diferite
Cu umor, ușor întrebător.
Retoric,
M-am gândit, martor la cărat apa
Să arunc cercurile afară
În drumul lor pe scurt, pe scară
Încet, hopa,țopa.
Sunt pline de idei toxice,
Umplute în timp, cu lipsa de pământ
Verificate în vie de
Prin cotloane ascunse
Caut icoana vremurilor primitive
Spre a răspunde dacă pot,
La întrebări nepuse…
Cu iubiri interzise de Inchiziție
Arse pe rug prea devreme.
Un tablou cu Ioana
De vreți cenușa să v-o dau,
Nu știu oare cum să fac
Răspândită la malul unui lac,
Dată la peștii din larg,
Sau bătută de vânt în praful lumii?
Rămâne loc indeciziei,
Ce vreți voi, ce vroiam
Eroare!
Ziduri vopsite în galben,
Strigătoare la cer,
Sunt marcate pe un goblen.
Varul alb e inexistent
Pe pânza vieții tumultoase,
Cu fire de păianjen rămase
Având caracter
Când timpul stă pe loc
Și inima plânge,
Surâde cu nepăsare
Pentru starea de a învinge.
Iubește iubirea trecută
Strecurată hain în suflet
Să o păstrezi în ramă,
Când ura te
Promite sărutul tău,
Într-o altă lume nebună
Departe de ispite, zău,
Dar să nu fie o glumă.
Zeița să fii pe un piedestal,
Ridicat pe o spirală de ani,
Deasupra a tot ce este banal,
Și împarte
SM