Poemul fără poet

Dăncușule, da, laurii poetului îs în ciorba de fasole! Poezia e orfană de tați și de mame (de poeți și de muze?). Mă bucur să te recitesc, mi-era dor de stilul tău aruncat de după colțul inimii. Aud, \"se face schimbul\", vin clownii!, din fericire poezie.ro e încă ferit de asta, e încă o redută. Rămâi așadar!

ce scrisoare frumoasă pentru un nepoet poet!:)
Poete, trage-ți aerul din piept cu inima, schimbă-ți masca la două zile și vezi dacă te vezi doar pe tine. Același clovn?!

Multam de citiri, prieteni.
Voi mai reveni din cand in cand spre aducere aminte.
Sa aveti pace,
Dancus

mi se intampla tot mai rar sa am rabdare cu vreun text de pe agonia. de data asta ma bucur ca am avut. mi-am amintit ca nu de putine ori moartea aduce recunoasterea artistului(\"poezia se scrie de cei morți\"). Mi-a mai placut foarte mult colectia de clisee \"academice\" legate de imaginea poetului sau, in sens mai larg, a artistului. Si ultima strofa am gasit-o surprinzatoare. \"știi că bărbatul și femeia din lumea asta
se urăsc și devin
pentru totdeauna
același clovn\". E un fel de a intari ideea mea (i)novatoare conform careia barbatul si femeia ar apartine aceleiasi specii, condamnate la aceleasi chinuri si aceleasi sfarsituri. intr-un fel, glumesc.

Iustin Panta (Dumnezeu sa-l odihneasca!) scria o carte despre androgin. N-a reusit s-o termine. Poate ca am surprins aici , in acelasi clovn, o idee a lui. Multam ca citesti,
Dancus