ștefan ciobanu

talmeș balmeș mai amre nici că se putea. regele e pus ca efect, că dă bine. în rest, poți să renunți la versul cred că era cocaină. crede-mă, sunt sigur că era cocaină.
p.s. de ce a sunat poștașul doar o dată?

imi place tehnica ta foarte reala. vb. lui felix ultima strofa e reusita, personal am si auzit fosnetul hartiei in care este impachetat oul, si agitatia copilului care asteapta surpriza si ciocolata.
da, fain.

prima strofă e cam tulbure, ca un vin tulbure, pentru că nu pricep când aleargă poetul. desigur că și acum și atunci. dar cred că ar merge mai bine /iar eu fugeam încet/. desigur că imaginea tancului, in mentalitatea romanului, e foarte puternica. ea duce la deportare, revolutie, si chiar, alte evenimente inter etnice. deci, undeva, tancul este un hop al națiunii, care ne urmărește în subconștient. desigur nu ar trebui să răscolim așa ceva, dar nici să dăm la spate. oricum, aluzia este bună dar nu se susține în restul poeziei. din strofa a doua ar putea lipsi acel /tu/, iar înșiruirea de acțiuni, este fără noimă. nu pot să văd decât că boilerul, cel nou, deci ai mai avut unul, este un simbol al supraviețuirii într-un loc fără apă caldă. boilerul acesta încălzește și mântuirea ta? finalul este o idealiyare a mamei, un clișeu poetic. alăturarea mama/cer, este de evitat, ca și reactivarea cuvântului în copilărie, care /ghearănă/. cât despre
/ cele mai reale plăceri
cele mai șocante dispariții /, mă depășește, dar mă face să întreb dacă ai vrut să faceți ceva.
domnule Popa, dacă voiați să transmiteți /Salutări surioarei tale de-o șchioapă! /, o puteați face pe mess.
seară bună

nu se pune problema de agasare. chiar ma bucura faptul ca ti-a placut. si mai mult ma bucura ca ai verbalizat.
ziua buna

asa da. strasnic subtitlu ai gasit. felicitari. e in ton cu poemul. sincere aprecieri:)
seara buna

mai opriti-va si nu e cazul sa facem, ufff ufff

Domnilor, eu o felicit pe d-na. Elena Toma pt. carte. Desigur ca nu o sa ma apuc eu acum sa critic sau sa dau verdicte. Zic eu ca are cine sa o faca. Mihai, te asigur ca nu o sa ajunga d-na Toma in manualele de scoala. Cartea o sa fie un satelit in universul personal probabil. Desigur ca
(virgula)coperta :), este devaforabila autoarei. Chiar foarte.
Cat despre vb. care circula pe mess, cum ca Petre e noul Eliade, sper ca este o gluma gen aia ca se inchide yahooul de la 1 ianuarie.
si ami opriti-va sa vorbiti aiurea, nu e cazul sa face chat aici unde ar fi trebuit, macar fomal si colegial sa zicem simplu felicitari d-na Elena Toma

finalul il vad ca o explicatie inutila. chiar nu trebuia sa te intorci la aripa stanga. iar /din spuza cerului/ e din alta poezie, nu are acelasi ton. in special spuza:). oricum poezia oscileaza, si nu prea e bine. ai putea sa o reglezi putin, parca sunt doua stiluri care se interfereaza.
seara buna

nu imi place ca ai pus un fragment din gellu naum. nu ca nu imi place, dar sincer, sa lasam poetii cu poeziile lor sa traiasca.
despre poezie, reda perfect un aer de relaxare, de maini in buzunar. desi, la inceput as sterge acel odihnit. cutitul de macelarie este un obiect groaznic, pentru ca el transeaza pe banda rulanta, zilnic. iar fumusetea lui nu sta decat in utilitatea ce o are:) la brat cu naiba, treci prin poezie, nefortand dar fredonand /hailaviu fix pe forevăr/. sprintar in vers si in gaselnite, ceea ce era anuntat din subtitlu prin prezenta lui gellu naum, inchei totul printr-un giumbusluc de final.
pesimismul atinge o culme de-a dreptul apocaliptica daca
/ totul e de negăsit e rătăcit
pe un Google al pierzaniei/. ganditi-va, goooogle sa devina inutil...
seara buna

peretii sunt semnul stabilitatii si al rezistentei indelungate, vezi majoritatea castelelor medievale care, suferind in urma timpului au ramas totusi zidurile, in proportii destul de mari.
placut foarte /în fericire nu te poți spăla de întuneric /. un adevar pana la urma.
seara buna

această poezie o văd ca pe un manifest adresat elei:). desigur că, vine un moment când, trebuie aruncat bagajul pe bord, nu într-un gest de naufragiat ci într-un gest personal de regăsire. rochia nupțială o văd ca materializarea unei stări, care și ea trebuie revizuită. pentru că și stările sunt niște mobile vechi. din nefericire uneori ne obișnuim cu ele și nu le mai schimbăm, omițând faptul că ne fac mult rău.
e foarte bine redată solititudinea ta, la început spui că ești singură apoi apar oamenii care încearcă să te deposedeze. la prima vedere ar fi o contradicție, dar nu e așa. oamenii aceia fac parte din singurătatea ta, iar bănuții de aur sunt niște idealuri, vise pe care oamenii aproape că le confundă cu realitatea, zornăind în așa zisele lor buzunare. realitatea este că oamenii nu au de gând să se trezească, de aici invitația ce le-o dai. este însă și ceva ironic, pentru că,_cât îi inviți să te deposedeze, cu atât te vor cunoaște mai puțin.
singurătatea ta, transparența ta, doare pentru că nimeni nu te vede(culmea, în ciuda transparenței).
finalul este la el acasă, ca o întoarcere spre ceea ce este real. șira spinării, este pășită lent, precum trecerea timpului.
numai bine

ma bucura mereu vizita ta. si mai ales ca alegi versurile care inseamna cvea pentru mine.
multumesc,
ziua buna

in prima strofa ai doua imagini care redau, nedefinitul.
e de renuntat la una.
prima imagine, /era
o cioară pe acolo/
a doua
/toamna
oarecare/
din a doua strofa inteleg doar ca, nimeni nu te intelege. si e de rau. este insa masca pe care o dai tu lumii. cat despre cum vezi tu lumea, este ceva foarte ambiguu.
/eu vedeam
ce nu au oamenii
nu ce au/ adica, le cautai nod in papura, adica nu ii intelegeai nici tu.
strofa a treia incepe ciudat pt. mine. nu inteleg sensul gramatical al versului
/e ciudat sau poate că nu să cred/ oricum, o alta negatie in decurs de doua versuri. oricum, strofa a treia te defineste ca stil. numai ca se incheie iar intr-un joc devenit, iertare, obositor al negatiilor.
chiar daca nu sunt adeptul colajului de versuri in engleza, fie ele si titluri de poezii, imi place versul
/pot să cânt în mijlocul drumului I love you baby ca și cum m-aș răsti la mine/, pt. ca da aerul acela de ally mcbeal. restul de exemple de melodii, pot lipsi. doar nu suntem la top 100.
finalul este iar 100% caractersitic.
cred ca iti place rolul acesta de singura impotriva tuturor, dar este un rol pagubos. pt ca, automat tu nu accepti pe nimeni, chiar daca ei ar vrea sa iti fie aproape. atunci, normal ca isi vad oamenii de motiunile lor, iar tu ramai tot singura, intr-o piata plina de jandarmi, care te opresc sa intri in casa parlamentului. e un cerc vicios aici, in care te complaci. poate un zambet, o atitudine de iubire lipsita de interes, ar fi suficienta ca lumea sa te auda. si astfel sa iesi din lumea de muzica care, momentan, e singura care nu te respinge. dar stii de ce? pentru ca nu are puterea sa reactioneze. e o plastelina in mainile tale. o faci cum vrei tu, oxacilina, fernet. daca ar reactiona, cred ca ai avea o mare surpriza
seara buna

multumesc de trecere si te citirea poeziei. credeam ca nu o citeste nimeni. am o seara minunata acum ca am vazut ca a placut macar cuiva. si apreciez vorbele si parerile tale.
seara buna sa ai

transmiterea asta genetica impingea de la spate omul, il inghesuie in decizii. totusi trebuie sa avem grija cu cele enumerate.

ca bine zici:)

anghel, cum sa ma supar. nu ma supar dar era mai frumos sa imi zici in fata ca poezia ti-se pare fortata. te-ai lungit prea mult ca sa imi zici ca tu nu ma simti pe mine. eu iti raspund ca tu nici nu ma cunosti, de aceea cred ca ti se par poeziile ca ne vorbind despre mine. si pana la urma poezia nu trebuie sa fie viata autorului pusa la citit. ar fi risipa. oricum multumesc de trecere, si sa stii ca ultimile poezii au ceva aparte in ele dar sunt tot eu acolo pentru cei ce ma cunosc.
razvan, nu trebuie sa ma invidiezi. stilul tau este si el unic. eu nu sunt bun de invidiat
seara buna

iar finalul este doar punctul pe i

cezara, iti multumesc de citire. o zi buna sa ai
crisitna, culoarea verde nu este intamplatoare, ca si pieptul. iar finalul, este doar punctul pe i, de aceea e pamant si real

bunica asta a ta este diferita de /bunica bate toba/, bunica nu aduce niciun plus poeiilor, aplauzele din fata blocului fiind de rutina. faptul ca le accepta soarta asta ma face sa cred ca finalul e gasit in pripa. ai vrut ceva melancolic si a iesit ceva melodramatic si fad. mai incearca.
sincer, cea mai slaba strofa este asta
/vecinele o aplaudă de fiecare dată
uneori
pensionara de la 3 lăcrimează/, pentru ca nu reda acea parte din cotidian care sa ridice cursul poeziei. puteai sa fotografiezi altceva.