ștefan ciobanu

Ametitor textul, plin de serpentine ac de par sau mai largi, cu viteze care mai de care. Chiar din titlu arunci cititorul in valtoare.
‘ pentru că așa știai tu să treci prin viață, pur și simplu,
ca sandu păsat, fără niciun popas’

mă bucură, sincer, dacă ai văzut joaca lingvistică înlocuind Sfântul cu Vântul (cred că majuscula V a ajutat). unghiul merge în același joc, fiind o trimitere la unghiul mort unde nu vezi nimic, cum ar fi cazul șoferilor. am preferat să las să se intuiască la ce unghi fac referire și să evit o repetare a cuvântului care dezvăluie tabloul.

imi pare ca descrii un vis (vezi penultima), si e placut ca se creaza senzatia fara sa o fi mentionat (daca e sa fie asa sau e doar pt mine). pana la urma pare o realitate nascuta din suprapuneri cu reclame, film si amintiri. si da George, Lolita a fost ecranizat (romanul) de cel putin doua ori.

Cumva ai dreptate, am o mica invidie, ce autor nu ar avea cand vede la altul productivitatea asta. Dar imi permiti si mie sa spun ca cel putin in plangerea asta a ta din comentarii, ca esti putin ipocrit?
Si uite, sa nu ne treaca Radu si/sau Bogdan la offtopic, hai sa fiu si pe text

O caracteristica a poeziilor tare este abuzul de comparatii, metafore, imagini cat mai socante (unele in linia scrierii, nu zic ca bati campii). Abuzurile astea le facea Ilarie Voronca (si micul lui epigon Stephan Roll). Nu e nimic foarte rau in a le folosi dar abuzul schiopateaza poezia. Acele cum sau ca ce devine refren in versurile tale da un ecou cacofonic. Desigur, ocolirea comparatiei necesita construirea unor imagini, a unei stari, care cere mai multa finete, mai mult finisaj. Tu alegi solutia vitezei, a imaginii soc. Ca in publicitate.
In primul vers I o rima involuntara (mele----stele) careia am incercat sa ii gasesc locul, rostul
,, ca un gunoier care mătură strada de frunze,, gunoierul nu matura strada, daca o matura o matura de gunoi si frunze. De ce nu ca un maturator care matura strada /doar/ de frunze,, asta ca sa arati o diferenta subtila a starii (ca tot vb de finisaj)
Din pacate restul strofei e indesscifrabila pt mine.

,, liniile de înaltă tensiune pe care stau graurii atunci cînd pleacă în zbor
îmi aduc aminte de un sărut,, ce frumos ar fi daca ai conduce toata poezia ca in aceste doua versuri

,, oare ce m-aș face cînd într-un stop cardiac îmi apare poza ta,, nu ar fi mai citibil mi-a aparea poza ta?
Apoi iar devii de neinteles

,, aici nu e polul nord, nici sud, nici polul magnetic, nici al frigului
aici e polul dragostei și în polul acesta nu pui nici steag, nici cruce
îți lași inima semn că ai fost acolo,, iar o parte condusa bine ca cele doua versuri

ultimele doua strofe pierd mult din suflu: 1 furnicile certate cu paianjenii (dar cand au fost prieteni, furnicile sunt prad usoara a painjenilor?) furnicile care sorb !!!! asta- fortata rau, furnicile pot cara, si ar sta in picioare comparatia si imaginea 2 ,,la fel ca cerul care ne învelea în seara aia și pe ascuns ne dezvelea
să tragă cu ochiul la ce înseamnă dragoste,, asta-I adolescentina, buna de scris ca biletel dupa primul pupic, nici macar sarut.

Uite cum am citit eu poezia asta:

,, liniile de înaltă tensiune pe care stau graurii atunci cînd pleacă în zbor
îmi aduc aminte de un Sărut
,, aici nu vorbesc despre polul nord, nici sud, nici polul magnetic, nici al frigului
aici vorbesc despre polul dragostei și în polul acesta nu pui nici steag, nici cruce
îți lași inima semn că ai fost acolo,,
,, apoi vin furnicile și îți cară privire deși nu vrei să uiți

Apoi vine toamna, așa, ca o tristețe veselă
cum se îmbată lumea la înmormîntări.,,

da leo, stelele din dopamina nu au culori ;).
pana la urma orice stea poaate fi invizibila pentru ca e de mult s-o fi stins dar noi acum o vedem :)

pana la urma e decizia ta sa pui tot volumul aici. te felicit pentru productia masiva. (sincer!)

aluzia la rubrica leonard este o observatie prin care voiam sa se vada cu ochiul liber ca nu esti invizibil.

leonard, tu nu esti invizibil (daca te referi aici pe site). poate nu asa de vizibil precum vrei, dar nu esti invizibil. rubrica recomandate ar trebui sa se numeasca rubrica leonard. dar deh! chiar sa ti se treaca tot acolo....

totusi, sa pui un intreg volum aici? mai gandeste-te, nu e o decizie la suparare?

pei e cam voit acolo: tot acest timp tot / interiorul etc. de aia si taietura acolo. stiu ca este o usa deschisa pentru vanatorii de chitibusuri (nu e cazul tau) dar o asum pentru moment (eu am o problema ca acest dublaj al totului e cam facil, dar o sa vad).

ms de trecere

touche mon cher

Bogdan: deja imi pare rau pentru comentariu. Te rog sa nu confunzi cum vad eu ca a ajuns agonia fata de cum cred cei trei. Faptul ca Dragos mi-a felicitat pozitia este alegerea lui. Nu inteleg despre ce sansa vorbesti ca as mai avea. gastile, prieteniile si adunarile de pe face sau alte medii care dubleaza activitatea pe agonia imi sunt straine. Ce pot spune este ca pe viitor voi incerca sa reduc ironia (nu si laconicul, asta e treaba autorului sa se prinda) sau voi folosi ironia unde stiu ca e apreciata si gustata. Nu am avut si nu am nimic personal cu doamna Moldoveanu, o astept pe site inapoi (nu stau sa caut in trecut dar cred ca am venit candva cu un comentariu pozitiv plus stea, sper sa n7u ma insel). Abia astept sa o citesc (nu sunt ironic).

imi pare rau de ce a ajuns agonia, dpa de vedere. polemicile acestea pe marginea textelor, fie ele in dezacord, erau delicii. acum se practica pupatul pietii independentei, orice parere contra, fie ea si neavizata cum este a mea, este intampinata cu o rafala de reprosuri si vorbe la limita insultei (nu dau exemple). se pune in fata o stare de sanataate deplorabila a autorului in fata operei, stare la care orice critica trebuie sa amuteasca. nu stau sa pun si eu internarile mele, (si eu scriu greu), dar ma amareste aceast fapt pentru ca nu este productiv sa se faca asta (sa pun sanatatea ca pavaza contra unei critici).

desigur doamna Moldoveanu (atentie, nu exista domnul Stefan /domnule ...prenume.../, este o greseala raspandita, desigur ma puteti tutui, nu tin la asta), nu aveti de ce sa va retrageti, inseamna ca nu sunteti pregatita pt lumea artei daca la niste refuzuri, la niste critici va luati jucariile si plecati. incercati, daca e cazul, sa va vedeti in ,,salonul refuzatilor,, si va fi mai bine. la mine nici macar nu se comenteaza si consider perfect, a fi hiper apreciat este un dezavantaj, te poate adormi si nu mai evoluezi in scris.

domnule geana (parca ne tutuiam totusi) consider comentariu meu destul de argumentat, chiar daca printr-o exprimare laconica si ironica. asta-i stilul meu. pt a simti laconicul si ironicul iti trebuie un ceva in plus, care tine tot de spiritul poetic. stiu, felul acesta al meu de a vedea mi-a adus de-a lungul timpului antipatii si taceri in jurul poeziilor mele, ceea ce pe mine nu ma deranjeaza.

si eu, ca si dumneavoastra, chiar daca sunt in dezacord cu n persoane, tot ii mai citesc. ar trebui sa fie fericita ca este citita fie si asa, in alta nota.

daca este ceva nevazut aici este poezia. Asumarea unei puteri de a vorbi despre suflet, putere pe care restul nu o au dar o vad (?), este ceva pretentios, blocand poezia sa iasa afara din randurile insirate. Pe baza asta se construieste un poem greoi, pretentios (dupa cum am mai spus), plin de locuri comune (sufletul ...,,despre partea aceea de cer și pământ,,) si cai lirice (reflexive) destul de previzibile (desigur era musai sa apara drumul de la culcus la cruce).
Da, poate ma numar printre oamenii prosti, care nu intelege (sic!), dar chestia e ca nu imi e rusine. Noroc ca doar tu vezi, fie si poetic greu, fie si liric sarac, si ne luminezi si pe noi, astia slabi de ingeri, cu prefabricate.

daca e ceva proaspat aici sunt asocierile care la prima citire par haotice dar, la o reflexie atenta, ti se releva firul plimbarii. o plimbare reala a mintii care, asa cum stim, nu are cursivitate atunci cand, relaxat in plimbare o lasi sa isi faca de neuroni.

,,Ci și satisfacția de-a fi lovit,
tot undeva prin centrul vechi,
o castană lucioasă cu piciorul
-o reafirmare a copilăriei care te validează-,,

cat de slaba ar fi fost imaginea daca nu puneai lucioasa. am si simtit-o in varful ghetei luandu-si elan spre civilizatiie extraterestre.

ottilia, scuze!

otilia, problemaa lui aka o discut cu mine de aseara, dincolo de cacofonie imi pare ca nu se potriveste in ansamblul discursului. si daca vad ca mai e cineva care vede acolo o mica sincopa, inseamna ca stiu ce taler sa aleg. multumesc de semnalare. si luminare :)

Iti respect si accept retinerea si rezerva fata de Dragos Visan. De asemenea inteleg revolta fata de I.C. care a dus la aceasta postare. Hai sa iti aduc aminte ceva: agonia.ro (sau poezie.ro) a ramas cel mai vechi site de poezie (nu iau in calcul diverse blog uri in care I.C. poate e bine venit) din piata romaneasca, mai mult chiar, cel mai vechi site care a pastrat mereu un nivel ridicat al calitatii. Oricat vocifereaza diversi, I.C. si-a manifestat dezaprobarea fata de agonia chiar aici pe site (si i s-a trecut cu vederea, contul trebuia inchis atunci), agonia ramane un site de calibru.
Desigur, meritul cel mai mare il are din cate stiu Radu (daca mai sunt si altii din vechea garda imi cer scuze ca nu-i mentionez dar nu-i stiu) cu care am vorbit acum 2-3 ani cand voia sa schimbe aspectul site ului, serverul pe care e gazduit etc. Mi-a dat chiar o versiune beta care mergea paralel rugandu-ma sa o testez in timp. Nu stiu ce s-a intamplat cu acea versiune, evenimente personale m-au tinut departe de pc o vreme, dar pt jumatate de an stiu ca am testat-o. Implicarea lui, care cere timp si parte financiara, ne face ca noi sa postam acum si sa mai disputam poezii si sa ne bucuram de propriile lansari de carte nascute pe acest site. De ce sa dam satisfactie unui I.C. care chiar a amenintat intr-un com, citez din memorie ,,agonia va disparea, nu va mai rezista, garantez eu asta,,. Si asta i-a fost trecuta cu vederea.
Cel mai mare rau ii facem lui I.C. cand nu-l bagam in seama si site-ul sa functioneze in continuare. Ba chiar sa se aduca un plus valoare. Cu un I.C. stelutar nu ai cum sa ai valoare. Chiar daca din cand in cand mai ii iese ceva poetic, chiar i-am semnalat asta candva, am facut-o fara sa nasc polemici, ci in spiritul unei observatii si atat (apropo, nu am glumit, te rog retrage steaua data de I.C. la penultima poezie instelata).
Inteleg furia, dar ii faci jocul. Da, traditia agonia.ro este cea mai veche de pe piata, a ramas un reper si e pacat sa ne ocupam de I.C. sau oricare alte certuri, postari cu iz de barfa sau scandal ieftin.

nu am făcut, nu fac și nu voi face parte din găști (care, să fim serioși, există chiar dacă poartă numele de simpatii), nu iau apărarea gratuită nimănui, voi continua, fără a aduce jigniri, să spun ce nu-mi place, fără a ține cont de numele autorului.

Ca vechi membru al acestui site doresc să pun și eu un comentariu, care vă asigur va fi ultimul.
Acum mulți ani (15+) eram editor pe un alt site literar. A apărut și acolo Ionuț Caragea (de acum I.C.) care, desigur, și-a impus pornirile megalomane. I.C. avea și acolo același mod comportament, ba chiar mult mai malign: își făcuse un discipol (și nu sunt ironic) cu aceleași inclinații megalomane, cu care ataca, ofensa, jignea orice observație la adresa versurilor, dublat de discipol, cu exprimări care ajungeau la incredibilele: I.C. este al doilea poet după Eminescu.. Cum am procedat cu echipa: 1. Avertisment (urmat de jigniri în privat din partea lor și amenințări cu bătaia) fără ca noi să dăm curs, 2. Le-am pus în vedere o perioadă de n zile să își salveze scrierile apoi conturile vor fi șterse. Ceea ce am și făcut. Desigur au urmat amenințări de dat în judecată, nu am răspuns nici la ele. Am șters mail-urile, mesajele jignitoare dar care și dovedeau lipsa lui crasă de cultură 3. Le-au fost șterse clonele fără drept de apel, fără drept la replică. Ceea ce nu înțeleg aici, și mă și întristează, este că li se tot alocă atenție, că se pun postări justificatoare care nu fac decât să crească mulțumirea lui I.C. Nu-I de mirare că va trece vâlva creată în C.V. ul lui. Să nu uităm că I.C. a mai fost pe agonia în aceeași perioadă și redactorii de atunci s-au comportat cum am făcut și eu cu colegii mei. Lui I.C. nu trebuie să ți dai atenție pornirilor că nu mai ieși. A înjosit de pe atunci site ul agonia și toți cei care nu cădeau în genunchi la scrierile lui.

Dragoș Vișan este un scriitor bun, îl cunosc personal dar nu are a face asta. Din păcate se lasă sub influența lui I.C., fără să își dea seama, dintr-o naivitate (și sper să nu se supere Dragoș, dar naivitatea nu are o conotație negativă). Repet, I.C. își face astfel de acoliți creând certuri de maahala. Lui Dragoș nu are de ce să I se reproșeze în exces clonele făcute: să fim serioși, de-a lungul timpului scriitori bine văzuți pe agonia.ro au apelat la ele (clone) pentru experiment, pentru joacă, pentru etc. Știu de un steluțar care dădea stele clonei lui, cei vechi știu la cine mă refer. Da, găștile se fac oricum și ele există, bisericuțe care apreciază gratuit un nume înaintea textului sau treceri cu vederea sau acceptări în orb, fără nicio critică constructivă (critică lipsită de ironii gratuite sau altele, stele urmate de ce frumos!). Dragoș scrie bine, nu are nevoie de I.C. să îl susțină și să intre în joaca asta care nu aduce nimic bun.

Rubrica reco, atât de vânată de cei care știu cu ce se mânâncă afișarea îndelungată pe prima pagină, le ațâță ideile (mai exact îi ațâță lui I.C.) de conspirație când văd că este ocupată în mare de aceiași scriitori, cu câte 3-4 texte fiecare. Și în cazul lor, atunci când cineva vine cu o mică crtică, este asaltat de alți colegi. Nu pun la îndoială calitatea textelor (spre exemplu cu Leonard Ancuța mă știu de mult, și știe că nu rezonez cu scrierile lui și că prefer să vin doar când văd ceva ce, zic eu, diferă de restul poeziilor lui care au aceeași linie). personal am comentat, fără aplauze, texte de la reco sau care au ajuns la reco, dar niciodată nu am făcut-o cu răutate sau negativ. Răspunsul unor autori a fost, de multe ori, nu mai trece pe aici sau amicii au sărit cu comentarii pe măsură. Asta m-a întristat dintr-un anumit punct de vedere.

Deci, ce reproșez site-ului acum?

1, se acordă muuuuuultă atenție lui I.C. & comp. Fie și prin comentarii, fie și prin postări de justificare. Lucrurile sunt evidente, nu trebuie justificări
2, mulți steluțari dau stele fără justificări, un lucru care iar dă apă la moara i.c, dar și care scade din calitatea site ului.
3, lipsa unui control mai activ a creațiilor și tendința de a se ajunge la simple postări premiate galben sau roșu fără justificări (știu, recomandările directe nu se justificau nici înainte).
4, o observație critică poate fi constructivă, este un punct de vedere care poate fi de folos. Nu se mai ia în considerare așa ceva aici, toți vor aplauze, toți vor să li se laude scrierea. Am ales să vin doar când am de apreciat, eventual înstelat, mereu argumentat, niciodată gratuit (apropo, la penultima poezie am primit o stea de la I.C., pesonal cer să fie retrasă, pt că e gratuită)
5, Lui I.C. I se acordă multă atenție, având în vedere părerea lui sinceră despre cei care scriu aici. I s-a permis să ajungă steluțar??? Asta le-a întrecut pe toate, și sunt sigur că el o va trece în CV.

Personal nu mai vreau să văd la subiecte fierbinți această mahala, care face bine unui singur om. Avem poezii de citit, cărți de comentat (doar să nu ne comentăm propriile cărți), de ce să nu rămânem la ele?
Sâmbătă frumoasă! (pe acest subiect eu nu o să mai revin)

da, cum spune si Claudiu, numai titlu merita o stea. dar si joaca, usor periculoasa pentru poezia de actualitate (vezi scamatoriile cu proverbele, aforismele, jocurile de cuvinte), si joaca zic ghidata bine spre anexa pe masura intregului, arata o maiestrie a manuirii versului, mesajului, trairii.

multumesc! sunt convins ca nimeni nu a luat in considerare ideea reciprocitatii.

ma refeream la incadrarea pe care o face autorul. personale nu este egal atelier, poezia de fata nu este de atelier, dar observatiile facute de mine sunt legate de structura pt ca, repet, este un cenaclu online si am dreptul sa le fac.

acum psihanaliza pe text, la modul in care imi ascund tentativele de suicid prin versuri, nu e reccomandat sa se faca. asta se analizeaza in cabinetul unui terapeut. textul expus vederii este text literar si tb sa stea in picioare ca atare.

imi pare rau ca suprapuneti emotia puternica care a declansat poezia cu critica care poate sa apara, atunci aveti impresia ca cel care critica rade de experienta dureroasa prin care ati trecut. asta e pericolul celor care scriu in acest mod evitand epatarile literare care cer dexteritate.

imi cer iertare pt disconfortul creat, o sa incerc pe viitor sa va las sa primiti doar imbratisari care nu tin de text ci doar de emotie.