Poezie
greierele și furnica revisited
2 min lectură·
Mediu
pînza de păianjen a amintirilor mele adună stele
ca un gunoier care mătură strada de frunze
umbra mea, aburul unei lumînări parfumate să-mi hrănesc degetele
care pictează o fabrică pe chitară
o uzină în care muncesc toate moleculele unei gume pe care ai lăsat-o pe masă
am mestecat-o, în ea s-a întîmplat să-ți văd chipul și gustul
liniile de înaltă tensiune pe care stau graurii atunci cînd pleacă în zbor
îmi aduc aminte de un sărut
iar firele rămîn în mine ca un curent al defibrilatorului
oare ce m-aș face cînd într-un stop cardiac îmi apare poza ta
cu sirop de tuse și îmbrățișarea mea e un amundsen care își îmbrățișează soția
aici nu e polul nord, nici sud, nici polul magnetic, nici al frigului
aici e polul dragostei și în polul acesta nu pui nici steag, nici cruce
îți lași inima semn că ai fost acolo
apoi vin furnicile certate cu păianjenii și îți sorb ochii deși nu vrei să uiți, dar furnicile sunt bețive
or să sfîrșească toate cu amintirea ta în priviri
la fel ca cerul care ne învelea în seara aia și pe ascuns ne dezvelea
să tragă cu ochiul la ce înseamnă dragoste
a venit toamna și greierele nu mai cîntă rock, e în pasajul latin și recită din ovidiu
cu o chitară cu cinci corzi, din mi se gîndește la un inel sau o moarte de agata christie
chiar și pe o coardă greierele spune te iubesc, prin iarbă trece, așa, o tristețe veselă
cum se îmbată lumea la înmormîntări.
0131.490
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 256
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “greierele și furnica revisited.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14174952/greierele-si-furnica-revisitedComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LALALeonard Ancuta✓sa public un text mai lung si imi apare forbidden și nu înțeleg de ce
0
LAcum am scris si mai sus, vreau sa public un text mai lung, mai precis un volum, e decizia mea, dar din pacate mi se da acces interzis. Nu inteleg de ce.
0
SVintri folosind www.agonia.ro
apoi, copy-paste pe bucăți (tot adaugi la textul inițial)
ori, poate că versiunea nouă este mai stabilă în astfel de situații
am pățit și eu
Ultimul cuvânt- proză, am postat-o pe fragmente
dar ulterior, am găsit această metodă: adaugi pe textul inițial
apoi, copy-paste pe bucăți (tot adaugi la textul inițial)
ori, poate că versiunea nouă este mai stabilă în astfel de situații
am pățit și eu
Ultimul cuvânt- proză, am postat-o pe fragmente
dar ulterior, am găsit această metodă: adaugi pe textul inițial
0
LAdar tot nu merge. nu mai conteaza, oricum am devenit invizibil
0
ȘCleonard, tu nu esti invizibil (daca te referi aici pe site). poate nu asa de vizibil precum vrei, dar nu esti invizibil. rubrica recomandate ar trebui sa se numeasca rubrica leonard. dar deh! chiar sa ti se treaca tot acolo....
totusi, sa pui un intreg volum aici? mai gandeste-te, nu e o decizie la suparare?
totusi, sa pui un intreg volum aici? mai gandeste-te, nu e o decizie la suparare?
0
LAnu umblu după stele verzi nici de alte culori. Da m-am decis sa pun un volum de poezie întreg aici, e alegerea mea, si e si un fel de demonstratie. cat despre rautacisme, nu discut.
0
LAam incercat si cu o povestire, nu e tocmai f lunga, nici pe asta nu o pot publica
0
ȘCda leo, stelele din dopamina nu au culori ;).
pana la urma orice stea poaate fi invizibila pentru ca e de mult s-o fi stins dar noi acum o vedem :)
pana la urma e decizia ta sa pui tot volumul aici. te felicit pentru productia masiva. (sincer!)
aluzia la rubrica leonard este o observatie prin care voiam sa se vada cu ochiul liber ca nu esti invizibil.
pana la urma orice stea poaate fi invizibila pentru ca e de mult s-o fi stins dar noi acum o vedem :)
pana la urma e decizia ta sa pui tot volumul aici. te felicit pentru productia masiva. (sincer!)
aluzia la rubrica leonard este o observatie prin care voiam sa se vada cu ochiul liber ca nu esti invizibil.
0
LAte banuiesc de putina invidie, dar nu tare. da, am productivitate si chiar unele texte imi ies, dar nu caut sa ma laud singur. Insa semnalez o disfuncție a site-ului, pentru ca uite, ma tot straduiesc sa ofer, gratuit, un volum de versuri, și nu pot.
0
LAca nici tu, nici eu, nici altii, in loc sa discutam textul, avem alte probleme.
0
ȘCCumva ai dreptate, am o mica invidie, ce autor nu ar avea cand vede la altul productivitatea asta. Dar imi permiti si mie sa spun ca cel putin in plangerea asta a ta din comentarii, ca esti putin ipocrit?
Si uite, sa nu ne treaca Radu si/sau Bogdan la offtopic, hai sa fiu si pe text
O caracteristica a poeziilor tare este abuzul de comparatii, metafore, imagini cat mai socante (unele in linia scrierii, nu zic ca bati campii). Abuzurile astea le facea Ilarie Voronca (si micul lui epigon Stephan Roll). Nu e nimic foarte rau in a le folosi dar abuzul schiopateaza poezia. Acele cum sau ca ce devine refren in versurile tale da un ecou cacofonic. Desigur, ocolirea comparatiei necesita construirea unor imagini, a unei stari, care cere mai multa finete, mai mult finisaj. Tu alegi solutia vitezei, a imaginii soc. Ca in publicitate.
In primul vers I o rima involuntara (mele----stele) careia am incercat sa ii gasesc locul, rostul
,, ca un gunoier care mătură strada de frunze,, gunoierul nu matura strada, daca o matura o matura de gunoi si frunze. De ce nu ca un maturator care matura strada /doar/ de frunze,, asta ca sa arati o diferenta subtila a starii (ca tot vb de finisaj)
Din pacate restul strofei e indesscifrabila pt mine.
,, liniile de înaltă tensiune pe care stau graurii atunci cînd pleacă în zbor
îmi aduc aminte de un sărut,, ce frumos ar fi daca ai conduce toata poezia ca in aceste doua versuri
,, oare ce m-aș face cînd într-un stop cardiac îmi apare poza ta,, nu ar fi mai citibil mi-a aparea poza ta?
Apoi iar devii de neinteles
,, aici nu e polul nord, nici sud, nici polul magnetic, nici al frigului
aici e polul dragostei și în polul acesta nu pui nici steag, nici cruce
îți lași inima semn că ai fost acolo,, iar o parte condusa bine ca cele doua versuri
ultimele doua strofe pierd mult din suflu: 1 furnicile certate cu paianjenii (dar cand au fost prieteni, furnicile sunt prad usoara a painjenilor?) furnicile care sorb !!!! asta- fortata rau, furnicile pot cara, si ar sta in picioare comparatia si imaginea 2 ,,la fel ca cerul care ne învelea în seara aia și pe ascuns ne dezvelea
să tragă cu ochiul la ce înseamnă dragoste,, asta-I adolescentina, buna de scris ca biletel dupa primul pupic, nici macar sarut.
Uite cum am citit eu poezia asta:
,, liniile de înaltă tensiune pe care stau graurii atunci cînd pleacă în zbor
îmi aduc aminte de un Sărut
,, aici nu vorbesc despre polul nord, nici sud, nici polul magnetic, nici al frigului
aici vorbesc despre polul dragostei și în polul acesta nu pui nici steag, nici cruce
îți lași inima semn că ai fost acolo,,
,, apoi vin furnicile și îți cară privire deși nu vrei să uiți
Apoi vine toamna, așa, ca o tristețe veselă
cum se îmbată lumea la înmormîntări.,,
Si uite, sa nu ne treaca Radu si/sau Bogdan la offtopic, hai sa fiu si pe text
O caracteristica a poeziilor tare este abuzul de comparatii, metafore, imagini cat mai socante (unele in linia scrierii, nu zic ca bati campii). Abuzurile astea le facea Ilarie Voronca (si micul lui epigon Stephan Roll). Nu e nimic foarte rau in a le folosi dar abuzul schiopateaza poezia. Acele cum sau ca ce devine refren in versurile tale da un ecou cacofonic. Desigur, ocolirea comparatiei necesita construirea unor imagini, a unei stari, care cere mai multa finete, mai mult finisaj. Tu alegi solutia vitezei, a imaginii soc. Ca in publicitate.
In primul vers I o rima involuntara (mele----stele) careia am incercat sa ii gasesc locul, rostul
,, ca un gunoier care mătură strada de frunze,, gunoierul nu matura strada, daca o matura o matura de gunoi si frunze. De ce nu ca un maturator care matura strada /doar/ de frunze,, asta ca sa arati o diferenta subtila a starii (ca tot vb de finisaj)
Din pacate restul strofei e indesscifrabila pt mine.
,, liniile de înaltă tensiune pe care stau graurii atunci cînd pleacă în zbor
îmi aduc aminte de un sărut,, ce frumos ar fi daca ai conduce toata poezia ca in aceste doua versuri
,, oare ce m-aș face cînd într-un stop cardiac îmi apare poza ta,, nu ar fi mai citibil mi-a aparea poza ta?
Apoi iar devii de neinteles
,, aici nu e polul nord, nici sud, nici polul magnetic, nici al frigului
aici e polul dragostei și în polul acesta nu pui nici steag, nici cruce
îți lași inima semn că ai fost acolo,, iar o parte condusa bine ca cele doua versuri
ultimele doua strofe pierd mult din suflu: 1 furnicile certate cu paianjenii (dar cand au fost prieteni, furnicile sunt prad usoara a painjenilor?) furnicile care sorb !!!! asta- fortata rau, furnicile pot cara, si ar sta in picioare comparatia si imaginea 2 ,,la fel ca cerul care ne învelea în seara aia și pe ascuns ne dezvelea
să tragă cu ochiul la ce înseamnă dragoste,, asta-I adolescentina, buna de scris ca biletel dupa primul pupic, nici macar sarut.
Uite cum am citit eu poezia asta:
,, liniile de înaltă tensiune pe care stau graurii atunci cînd pleacă în zbor
îmi aduc aminte de un Sărut
,, aici nu vorbesc despre polul nord, nici sud, nici polul magnetic, nici al frigului
aici vorbesc despre polul dragostei și în polul acesta nu pui nici steag, nici cruce
îți lași inima semn că ai fost acolo,,
,, apoi vin furnicile și îți cară privire deși nu vrei să uiți
Apoi vine toamna, așa, ca o tristețe veselă
cum se îmbată lumea la înmormîntări.,,
0
LAmulțumesc pentru efort. e felul tău de a vedea un tablou, dar din tablou nu poți șterge, e felul meu de a vedea lucrurile. fara suparare, dar modul in care leg eu imaginile și cuvintele, criticabil și chiar detestabil, e doar al meu. nu te acuz de nimic, dimpotriva, ai facut un efort apreciabil, dar mierea furnicilor e greu de gustat.
0