ștefan ciobanu

sa fiu mai precis. nu mai scrie despre cum iti place tie sa scrii. asta voiam sa spun, nu sa nu sa nu mai scrii. cred ca asta ai inteles.

eu iti sugerez sincer sa fugi de sub capcana aceasta intitulata \'\'eu scriu\'\' in care te ascunzi. pare a victimizare ieftina. eu vad ca scrii, toti vad ca scrii. mai trebuie sa ne si arati ca scrii.

da, uite un poem care se diferentiaza de cele puse pe banda rulanta. are o voce particulara, si asta e bine. indiferent daca e sau nu acordata, conteaza ca nu e contrafacuta.

daca taxiul ar fi fost de alta culoare, precizarea isi avea rostul. asa, galbenul e redundant.

a vedea tot ce se petrece in jur, a vedea in toate faptele din jur semne, uneori chiar fara un sens deslusit, arata o atitudine poetica pe care pot doar sa o salut cu drag.
imi plac zoomurile, momentele inexplicabile alese ca exemple de mers pe drum. si lucrurile care nu se invata la scoli, fie ele din rucar, dar care au precizia lor.

poezia are imagini frumoase.
\'\'în fereastră fructe pe crengi sunt păsări de noapte\'\' dar si unele formulari in fuga, cum ar fi
\'\'cu aripile lăsate
/
luna e pe jumătate lăsată\'\'
totusi, mi-a placut poezia

chiar asa? aruncarea e ultima solutie? brrrr!

cumva poezia aceasta mi-a placut. sa fie muzicalitatea? ideea bine stapanita?
\'\'Sărman la suflet vântul geme
Scăpat din lanțul pribegiei...
S-ar aciua de nu s-ar teme
De... zâmbetul copilăriei.\'\' - frumos spus.

alice, cu unele din obiectii sunt de acord. trecerea anotimpurilor ca un convoi de camionae aduce praful ridicat, innecacios, care devine ca un zid lichid.
multumesc de trecere si spunere.

te rog eu sa nu iti mai refulezi anumite chestii la mine in pagina. ai demnitatea asta, ce naibii.
nu o sa stau sa ma explic in fata ta pentru ca e cumplita pierdere de timp.

in primul rand va multumesc la toti pentru citirea si semnele lasate la aceasta poezie.

radu, multumesc de instelare. finalurile le pastrez pentru a fi visate de cititor. sau incerc. :)

liviu, ma bucur ca se vad hamurile. multumesc de trecere si semn.

ottilia, multumesc de trecere si vorbe.

stefania, sunt momente cand strazile raman goale, vezi bine. :)

cristina, nu zic ca finalul nu mai putea fi amanat. dar ar fi adus un plus inutil. iar amuzamentul nu era sfidator, sau descurajator. te asigur.

raul, multumesc de trecere si spunere.

wow, daca si explici cum de ultima strofa este grotesca...
poezia este voit asa, pentru ca viata este voit altfel. deci utila nu are cum sa fie parerea ta, din moment ce asta e linia poemelor mele.
parerea ta doar ma amuza.

sunt unele expresii care se repeta, si care pot fi usor evitate.
dar chiar si asa, multe din imagini nu se leaga, se simte o nearmonizare intre imagini si eu cred ca e musai sa existe.
nu stiu cum citesti tu poezie, dar chiar si in poemele (si aici folosesc sensul exact) cele mai pline de imagini \'\'surprinzatoare\'\' ale unor mari autori, exista o legatura tainica care se releva de-a lungul *si de-a latul* poemului. aici nu gasesc sa ceva, doar o incercare scolareasca, efervescenta. incoerenta.
finalul, oarecum filosofic, cu timpul ce isi taie barbatia nu salveaza, doar ingreuneaza.

- cum sa umble vrajitoarele pe cer cu copacii intre picioare?
- un avion de pasageri vs. cu pasageri?
- mortii dupa ce sunt umliti li se da si o reprezentatie?
- un cutremur de pământ sub ocean - nu e folositor sa elimini pamant, pentru ca a. il mai ai jos si b. e redundant?
- neantul a deschis gura? este un mare fas imaginea aceasta. nici in poezia din *80 nu o foloseau asa.

eu zic ca in ultimul timp dam prea usor stele unor poezii. e prima oara cand imi spun aceasta parere, regret ca o fac in subsolul textului tau.

poezia incepe prost, poate din dorinta de a soca, oarecum desi nu se mai socheaza acum. citeste si tu asa, simplu
\'\'veneai cu flori -
păpădii, caprifoi, sânziene.
e mult loc pentru dragoste
într-o inimă plutitoare. \'\' nu e mai luminos asa, fara acei dinti? plus ca, in corpul poeziei, sunt multe imagini foarte frumoase, si foarte poetice. aceasta cu dintii, zic eu, e grabita.

intrebarile filosofice de la inceput sunt ca sa fie puse. eu nu le vad legatura cu textul. iar ideea din poezie prost pusa in scena.
\'\'Ce-a fost, a fost…
dar n-a fost nimic.\'\' deci a fost sau nu a fost?

cristina, poezia este atat cat este. daca as continua as rupe tot, firul, stralucirea solzilor si opacitatea iederii. mesajul este, indicii sunt, sau asa ceva.

multumesc. ma bucura ca se formeaza tabloul.

prea se repeta jertfa aia suparator. strica citirea, atmosfera.
tot.

anca, ma bucur ca s-a simtit senzatia de inghet fara sa o numesc ca atare. multumesc si de atentionare

anni, ar fi bine sa cresc pomi in dulap. :) multumesc si tie.

nu are ce cauta uimit acolo. parerea mea.

si

caine scafandru, schimba imaginea intr-un sens diferit. scafandru implica musai un costum. pentru mine e o piedica in constructia mentala a poeziei, mai ales ca acel caine l-am vazut inotand fara nimic pe el.

este un poem cu gust de amiaza. :) (gustul amiezii tine de interior si de trairile copilariei, si e bun)