ștefan ciobanu

pal

Cânepa

desi usor naiva imaginea unui fulg care a mai participat si la alta ninsoare, alte ninsori, ma prind in jocul propus de autor si sunt de acord ca eul poeziei incarca orice fulg cu propriile amintiri, ca vede orice fulg ca pe un acelsi fulg, un insotitor pe drumul vietii, un inger pazitor. mai mult, stie ca vor mai fi ninsori, ca fulgul o sa mai apara. pana cand? pana se face bulgare sau stea.

imi place cand intalnesc poezii cu sens. timpul /Aleargă-l cu disperarea atletului/ - cat de mult in foarte putine cuvinte.

*toate bucuriile unei serii (unei seri?)

imi place surprinderea unui moment atat de comun, acela cand privesti afara si iti zboara toate grijile si realizezi ca esti observatorul unui moment care nu se mai repeta. a universului acesta atat de impersonal. sa realizezi ca esti parte dintr-un moment atat de frumos face ca lumea din jur, oricat de urata este facuta de societate, sa fie uitata.
aceast fel de a vedea viata imi pare redat foarte clar in aceste putine versuri. suficient cat sa lege cititorul de propriul lui moment avut candva.

scuze, pe o propozitie am uitat sa pun diacritice

ești ca o victimă (aici in poezie) paralizată de teamă dar care observă realitatea din jur, realitatea edescrisă prin filtrul metaforelor. ai mai putea lucra la acuratete (un porțelan fin - este suficient un porțelan;

dac[ ]mi permi'i, eu am v[zut un mare ;i foarte concentrat poem ]n burta acestui poem

/
sunt o
păpușă delicată cu ochii deschiși
păpușă neagră care trebuie ascunsă în cămară
(lucruri prețioase ce nu trebuie să se spargă
acolo în întunericul moale și blând)


am învățat să supraviețuiesc și așa,/

Veronica văleanu vă mulțumesc pentru trecere, dar și pentru că aprinzând o stea ați luminat cumva străduțele personale din Evul Mediu

Ionuț Caragea, mulțumesc pentru atenționare.

Este un poem despre fragilitate, nemurire; despre cum suferința este inevitabilă ieții, nu te ocolește și pot fi sinonime. În spatele acestei suferințe se află o iubire, aceea iubire care traversează dincolo de moarte (/o ființă care a iubit o altă ființă va primi viață veșnică /), că gesturile de iubire sunt cele care dau sens vieții.
Poemul vb despre filosofia vindecării ca o renaștere, ca și când vindecarea este inclusă suferinței, ca o matrioska, în care suferința este depășită prin renaștere și prin legătura dintre ființele umane.

ce nu imi e clar la lectură
1. iar în locului piciorului zdrobit se vor șterge toate lacrimile
2. în care s-au născut munți
și în toate vârfurile lor lăcrimează cu blândețe alți oameni

un tonus pozitiv se degajă din tot poemul.

pune

pun pe lista si Paul Celan

Poezia oferă o viziune cinică asupra lumii văzută mai mult prin ochii urbanului modern, surprinzând un colaj de imagini contradictorii și deznădăjduite. Strada, cu toată murdăria și agitația ei este un spațiu unde se intersectează atât banalitatea cotidianului cu viața de noapte, cât și dorințele, fricile și frustrările celor care își caută sensuri într-o realitate îngustă și superficială. Versul 'o stea dădea de pomană unui cerșetor' arată nu doar punctul fierbinte dar și publicul țintă al zicerii. si in acest vers este fiinta ta. exprimarea dură este cerută pentru a crea contrastul.

tinerii poeți sunt văzuți ca fiind prizonieri ai unui lirism gol și al unui idealism sfârșit / sfâșiat de repetiții, în care autenticitatea este sacrificată pe altarul performanței literare și al modei de scriere fără sentiment (o epatare poetică).
se vede / simte si un sentiment profund de alienare, de luptă interioară între dorința de a se exprima și imposibilitatea de a transmite cu adevărat ceea ce simt.

Poezia de față apare astfel ca o formă de protest tăcut, dar și ca o realitate înstrăinată de sentiment poetic. pt ca POEZIA a fost izgonită din cercul elitist al instituțiilor culturale și lăsată să crească pe stradă, alături de curvele și cerșetorii care populează orașele,

pe bancă lângă 'o stea dădea de pomană unui cerșetor'. este locul unde mai pâlpâie poezia și poeta.

dna Enea Gela,
Va multumesc pentru receptare. Ma bucura faptul ca trimiterea din titlu nu a speriat, mai mult, i-ati observat usile deschise.

din cum este descris acest persoanaj, chiar alaturarea de saman, pare un consilier, cel mult psiholog. dar psihiatru .... nu se coboara un psihiatru sa asculte povestile clientilor/pacientilor.

multumesc Traian. as adauga, cumva in apararea mea, dar si pt a intari acel aparent al imaginii tevii de apa si gaz: prin 1780 se credea ca impulsurile nervoase sunt transmise de la creier catre receptori prin medii lichide si gazoase.

/mapamondul din interiorul oglinzilor/ iata o imagine care ramane.

george, ma bucura ca ai rezonat cu intentia textului, aceea de a cupla cumva momentele din copilarie cand un eveniment pune o caramida la ceea ce voom fi si momentul actual cand, timpul acelei caramizi nu mai este constientizat exact. multumesc si pt semnalare, da, strofa suna altcumva in alta varianta

emilian
multumesc pentru oprire

multumesc de trecere, rezonare si insemnare.

ma bucur ca s-a vazut/simtit lumina din oase, si ca s-a si aprins la acest poem.

inceputul imi pare putin fortat, dar incerci sa reglezi totul din mers.
,,Mintea îmi zboară ca o pasăre scăpată din colivie,, spre o renastere (oricat ar fi ea de inutila) dincolo aer si de piramidele din el (nimic nu e usor nici chiar inaer, si acolo sunt piramide).