bucurești.lucid

Nu te regăsesc pe tine, autoarea din alte texte mai sensibile, mai delicate, în acest text care pare scris de altcineva, mai dur, mai masculin. Dar poate că este o altă latură a ta, nu ar fi imposibil. Un fel de Jam session cu bărbatul din tine, acel bărbat fiiind mai dur, mai percutant, mai matur. Acolo unde vorbești de poezia care a fost dată afară în stradă îmi amintești de Gabriel Garcia Montero și de celebra lui carte "Baladă la moartea poeziei". Același stil, același limbaj, subiect asemănător. Evident, noutatea vine din faptul că prezinți peisajul bucureștean, în spirit optzecist, călcând pe urmele lui Cărtărescu. Ca o concluzie, indiferent de cum a luat naștere acest poem, este un experiment interesant, în care se găsesc multe pasaje de poezie pură, de calitate. Aș diminua, în locul tău, nevoia de a epata, prin folosirea exagerată a cuvintelor dure, dar poate că este o stare de moment prin care ai vrut să descrii exact ce te frapează, cu un aer extrem de lucid.

Vă mulțumesc pentru referința cu Montero, o să caut. Textul e scris 100% de mine, desigur, fără să mă fi inspirat din ceva anume. Chiar citesc mai puțină poezie în ultima vreme, ca să nu existe prea multe influențe inconștiente. Dacă din întâmplare seamănă cu ceva, pe de o parte e bine, cred - ar însemna că nu e un poem rău. Pe de altă parte m-ar supăra, fiindcă doresc să fiu cât mai originală în expresie. Există o doză de revoltă în mine, un alter-ego, într-adevăr, plin de ,,unpopular opinions”, cum ar zice unul din generația Z. Și îl las la suprafață din când în când. Apreciez astfel de comentarii, mi se par valoroase.

- este scris pe nerăsuflate, dar asa cum intre respirații e nevoie de puțină pauza, si între versuri / imagini e necesară putina reflecție. Si recitirea e (cred) extrem de utilă.M-a socat in schimb o afirmație si anume:"Chiar citesc mai puțină poezie în ultima vreme, ca să nu existe prea multe influențe inconștiente.". Ariana, asculta un om batran - pune mâna și citește MULTĂ poezie. Spulberă-ți ideea că a ramas ceva nespus pe lume. A, desigur, e locAlte măști, sunt in schimb de efect. Dar piesa... tot cam aia

Multumesc pentru parere. Si eu ma gandeam ca teoretic ar trebui sa las si versuri ,,de respiro", dar tocmai asta am dorit, sa fie un poem sufocant. Stiu ca nu poate fi pe placul tuturor, nu alerg in directia asta. Cat despre citit, v-ar soca inca o data sa aflati ca acum cateva luni nu citeam deloc poezie, doar proza. Prin influentele inconstiente ma refeream la riscul de a incepe sa imprumut prea mult din stilul altor scriitori. Tematicile sunt aproape epuizate in lume, asta cred si eu, dar conteaza modul prin care exprimam o idee. Si daca nu pot ajunge la o expresie cat mai originala, o sa ma cert rau cu mine. Insa, aveti dreptate, fara lectura nu poate exista calitate. :)

Ariana, în versul alb, mai ales, stilul nu e ceva definitiv. Un poet își schmbă stilul, se reinventează, experimentează. Poate că la un moment dat se simte mai bine într-o formă sau alta, într-un stil sau altul, dar asta vine ceva mai târziu, nu la vârstă precum a ta. Frica de a fi influențată de lectură are o anumită logică în ceea ce spui, dar lectura face parte din procesul evolutiv al unui poet. Află cum scriu și gândesc alți poeți, află despre ce au scris. Informația asimilată rămâne acolo în tine și te va ajuta să rămâi autentică atâta vreme cât ceea ce scrii pleacă din frământările tale, din spațiul în care trăiești, din contactul cu oamenii care te marchează profund. Vei ști să-ți ți amintești ceea ce ai citit și să te autocenzurezi dacă o idee de-a ta va reitera o idee a altcuiva. Vei spune așa: îmi plac corăbiile astea de cenușă, sună tare fain, dar dacă Blaga a scris despre ele, mai bine renunț și vin cu altceva nou. Te asigur că există noutate în poezie, chiar dacă Eminescu a spus altceva, în alt context. Au apărut atâtea mișcări, atâtea curente, iar evoluția societății, pe toate planurile, și-a pus amprenta și asupra poeziei. Chiar și lexicul, chiar și el se dezvoltă. Apar noi cuvinte, iar poeții, prin licențele lor, prin inventivitatea lor, pot contribui la acest lucru. Da, sentimentele vor fi mereu aceleași, marile teme la fel, dar mereu va exista ceva care se va schimba, fiindcă schimbarea e constanta nostră evolutivă. Și încă ceva. Un om fără amintiri, e ca un poet fără lectură. Nu poți ajunge departe, în viitor, fără să faci recurs la trecutul tău, fără să-ți stabilești repere. Impulsul poeziei e aproape inconștient, e adevărat, dar mintea și lectura intervin la câteva fracțiuni după acel impuls, construind, șlefuind, modelând. Te mai urmăresc, îmi plac discuțiile constructive, civilizate, și m-aș bucura ca acest loc să atragă cât mai mulți oameni care să converseze de această manieră.

@Ionut Caragea
Mă gândeam că la un moment dat o să public un volum și mi-ar plăcea să am un stil cât de cât format, pe care să pot pune degetul și să zic: da, asta sunt eu. Cer mult de la mine și foarte repede, dar aveți dreptate, nu o să îmi reușească perfect încă de la primul volum. Eu exersez, dacă vă uitați la poeziile mele, încerc să fiu de toate. Și suprarealistă, romantică, elegiacă, tenebroasă, ironică etc. Voi citi mult mai mult. Mi-am comandat recent un munte de cărți, Virgil Mazilescu, Mariana Marin, toată poezia lui Cărtărescu, Naum, Trakl, Sexton, Garcia Lorca. Am pus gând rău nopților și iarna asta va fi albă, chiar și fără zăpadă. :) Vă mulțumesc pentru intervenții.

@ștefan ciobanu
Vă mulțumesc frumos pentru apreciere și lumină. Da, ați văzut foarte bine punctul cheie, imaginea cu steaua și cerșetorul, care separă poezia de resturile existenței. Mă bucur enorm.

pun pe lista si Paul Celan

pune