clișee adunate

ea spunea că
soare pot să găsesc
și într-un bec de lanternă
sau
într-un cocktail cu ou

în acele momente
chiar atunci
mona lisa
avea un zâmbet mai așa

oamenii parcă joacă maroco
când se îmbrățișează
le auzi liniștea mâinilor
continua ea acest
dialog oarecum

făcea planuri
să vorbim în același timp
să trăim instantaneu

*

eu sunt din cei care
aud voci în radio

de la o vreme cresc sub ureche
ceva sălbatic

nu mai vreau primăvara
miros de astenie pe gulerul ridicat
dimineața nu în nici un caz

învăț talpa să pipăie
grumazul de la prag
ferm

cei care dorm în schimbul trei
sunt tot mai oameni de la un timp

*

ea
s-a ridicat

dragostea se primește în picioare
fără să atingi
covorul/podeaua/pământul/branțurile

de acum suntem răi
urla
fără stop
cu mângâieri de înaltă calitate

lumea să țipe că

suntem nebuni de perfecți
cu ore adânci

*

dinții mei sunt anonimi
e mai bine așa
îmi fac singur mâncarea
mestecatul flasc
gustul pe alese

măi
liniște acolo

și mă lovesc cu pumnul în burtă de câteva ori

*

aliona
ascultă muzică din filme

de când a venit din boden
ne căutăm prin
tot felul de metrouri
câteodată luăm tramvaiul de la capăt
eu cel puțin

tot ea
aliona
își aranjează lucrurile prin casă
după felul în care cad

încearcă ceva cu mâinile dimineața
exersează aruncarea prinderii
ceva greu dar nu de moment

*

eu
nu mă forțez să fiu altcineva
transformarea trage întotdeauna neregulat

visez mereu
întinderi de șampon în apă

*

ea
vorbește despre mine
în stil guernica

hai
îi zic
fără să ne cântărim
ușile trântite
fără să privim pumnii strânși din stradă
(nimeni nu mai aplaudă
de la o vreme)
fără întoarceri pe călcâiele bombate
care să împietrească avalanșele de zăpadă

să ne punem pe umeri
umbrele zvelte

îngrămădiți unul în altul
săritura ni se va părea
o minge