dincolo de vene o fracție roșie

Poezia lui Ștefan Ciobanu nu are nici un fel de frică. Orice este posibil. Și când spun asta, mă refer la mai toate poeziile autorului, pe care le urmăresc de la primul său text postat pe site.

Deși par ușor encriptate într-un univers artificial, textele lui Ștefan Ciobanu abundă de simboluri cărora autorul are curajul să le ofere valențe noi, dincolo de cele consacrate. Acolo unde te aștepți să fie o cruce, Ștefan așază o halbă dulblă, iar acolo unde ar trebui să fie un deal, găsești o cocoașă.

Despre textul de aici, cred doar că este un abandon, de la un capăt la celălalt. Fracția nu e o linie sub care se trece totalul, ci una de întregire.

„mai strâns vreau oricine ești
să curgă sânge și din paharul meu cu apă” – reprezintă invocarea pe care eu cred că se susține întregul text. „Definiția cu haine lungi și repetate” – îmi pare un soi de cerc vicios, o rută bătătorită, un „comun” din care se dorește evadarea. Abandonul – dăruire de care spuneam poate veni cu „înfrigurare” („te înfriguram”): nu se face rabat de la nimic.
Cine nu face rabat?
Iubirea.

În opinia mea, acesta este un text cu iubire. Cu o iubire care nu cere, ci care vrea doar să fie luată. E singura șansă întru întreg.

Nu aș vrea să fracționez acum metaforele. Ele se vorbesc singure.

Cred în silueta elegantă, disperată, dar mândră, înaltă și provocator-umilă a acestui text.
Cred că pentru un astfel de amestec ai nevoie de forță în cuvânt și de curaj.

Încurajez curajul.