Poezie
poem
1 min lectură·
Mediu
prin țevile de apă caldă
se aude un cântec de lebădă
vântul trece cu ghearele
prin tencuială
lumina e în piua
chiar și luna are lipită
pe suprafața ei
o foaie mare de ziar
drumurile sunt niște alei
pe care doar fachirii pot merge
restul oamenilor au rămas suspendați
unde i-a găsit fericirea
eu stau
rotund și frumos
ca un bulgăre de zăpadă în mâna unui copil
te privesc din toate punctele cardinale
tu
îmi întinzi o coală albă
din care au început să înflorească
multe
cuvinte de dragoste
054.100
0
foarte bine surprinsă, în crescendo, această dezmorțire matinală, începând cu zgomotele ce spulberă somnul până la conștientizarea prezenței iubitei.
remarc strofele 3, 4 și 5, în întregime.
și o să vreau următoarea ta carte, când va fi să fie.