e toamnă deci e os

voi fi mereu eu
ca o păpușă în vitrina unei fecioare bătrâne

s-ar zice ca pasesti pe o alee discutand cu Naum :)

PS. Poza profilului ai gasit-o din intamplare, nu?
Good choice!

Cred ca sunt eu prea rupt de oboseala; ceva ma face sa (re)citesc acesta poezie. Simt aici o incercare de a simtii admosfera specifica toamnei, dar nu oricum.. nu am chef sa scot fraze inteligete nici sa gandesc prea mult iti spun doar:\"castanele de exemplu
au greutatea suficientă pentru a nu zbura
dar asta nu le deranjează
sfericitatea lor suprarealistă\". Predomina in poezie o stare confuza, imaginile alterneaza dupa pricipiul cum vad eu lucrurile, si cum nu e totul chiar asa.
\"a fost cutremur/
îți zici dar nu a fost așa
și poate nu o să recunoști niciodată\". Am spus prea putin si prea vag pentru ce merita acesta poezie.

Nopte buna!

Singurul care nu mi-a placut a fost versul cu pionezele. Dar m-am impacat si cu rebeliunea aceluia, face parte din personalitatea poeziei. La fel si strofa cu apocalipsa, pare ca aduce poezia cu un nivel mai jos, dar as lasa-o totusi asa cum e, mi-ar fi teama sa o raschetez de suflet.

naum, nuam ... ce contează:)
poza în general e o pură întâmplare, vorba artistului acela mare de tot...
seară bună

imi place galbenul asta al tau, al iubitei...casa, gradina. ai ales o culoare a bucuriei. pasajul cu ploaia frumos, draguta poema ta. bia

intors pe dos seamana cu o camila. parca...:)
multumesc de trecere

cristina, pionezele au fixatia lor clara. e bine ca nu ti-a placut, e o imagine incomoda. multumesc de trecere
ioan, toamna trebuie intoarsa pe toate partile. desigur incantat de trecere
stefan

cel mai mult imi place iubita galbena, dar trecand peste imaginatia care imi joaca feste si nu o prinde in contur ma mai opresc la:picaturi strambe,ies trupuri din balti sau ies balti din trupuri,pionezele care fixau pupilele.
ploaia asta a ta niciodata nu se opreste pe pamant.
mcm

1. subtitlul mi se pare teribilist si patetic.
2. despre titlu, sincer as fi gasit altceva cu toata conotatia sa existentiala dar suna efectiv nasol.
adica 1 si 2 ( punctele astea ) pastreaza aerul acelor femei singure si suprarealiste care se desfasoara-n poezii scriind imagini imposibil-patetico-naspa.
3. strofa cu castanele e efectiv pasiva, nu spune nimic.
contemplezi despre o chestie irationala, adica bine castanele au greutatea necesara pentru a nu zbura. si ?
pe urma zici \"dar asta nu le deranjeaza sfericitatea lor suprarealista\". ce treaba are forma lor suprarealista cu faptul ca-s babane si grele si nu zboara ? asta-i un fel de exercitiu stanescian ratat.
ar trebui sa existe o relatie de efect-cauza intre faptul ca-s grele si faptu ca-s sferic suprarealiste iar pe tine gandul asta te preseaza. dar partile astea 2 nu se influenteaza intre ele, so logica acestei strofe e de-a dreptul nula.
4. pionezele care-ti fixeaza pupilele pentru tine o fi o imagine expresiva la nivel estetic, de metafora, insa la nivel vizual e o imagine destul de groteasca as putea spune.

mi-a placut in schimb ideea de culoare galbena. cred ca din ea ar putea iesi ceva bun.

camelia, asa este. ploaia asta nu se opreste pe pamant. ai observat frumos. multumesc
claudiu, cu multe din opiniile tale nu prea sunt de acord. adica nu sunt. cu altele insa o sa le iau in considerare.
la versul castanele au greutatea necesara pentru a nu zbura, ma intrebi si? eu iti raspund /si asa mai departe/:)
multumesc de trecere
numai bine