spre locul firesc

vad ca s-au facut ceva modificari aici... Ai scos o poza care nu se vedea prea bine si a ramas a doua, poza ce-mi atrasese atentia si prima data... Imi place. E o unitate intre text si imagine, acel zbor sugerat pe sub pamant, spre moarte. Primul vers e deosebit, apare asa ca un moto :) \"cotrobăi prin moarte și mă găsesc pe mine\"... Cu finalul nu prea am rezonat, asta pesemne ca nu l-am inteles eu :). Cu placerea lecturii...
p.s. melodia gun\'s poate ramane, e bine aleasa
alex

un titlu ce spune totul.
finalul îmi place cel mai mult.

Ottilia Ardeleanu

O fotografie foarte puternică. Îmi place cum se alătură cuvintelor, puține dar pline de esență, de puritate. Într-un fel, poezia aceasta mi-a amintit de o cugetare (orientală cred) amintită de Dan Puric într-un discurs: Ce poate face un pește mic care e gata să fie mâncat de peștele cel mare? Să învețe să zboare! Cred că, într-o anumită măsură, moartea care se revelează omului de timpuriu în toată plenitudinea ei e peștele cel mare. Nu ne rămân decât candelele pe care le aprindem alături de dragii noștrii părinți, alături de dragii noștri copii, ca lumânări pentru pomenirea celui deja mort întru viață. Cu speranța că nu am greșit prea mult în interpretarea acestui poem, sau (pentru că de greșit nu cred că se pune problema) că m-am apropiat de ce ați simțit dumneavoastră, vă felicit.

Raul.

aici se îmbină perfect textul și imaginea. Faină acea farfurie de ciorbă, inedită, plină de inspirație.

alexandru, stiu ca merge nok nok, dar prefer sa vorbeasca doar textul si poza. multumesc de trcere
ottilia, :) finalul e indraznet. ma bucur ca ai gustat, sper ca ai suflat usor usor sa nu te frigi :D
raul, o anume interpretare nu e batuta in cuie. e f. bine cand cititorul isi gaseste o anume interpretare.
liviu, multumesc si tie. te mai astept.:)