cașicumul meu

superb ritm al poemului!
retin:
\"ne creșteau
cireșe în pungă
atunci când treceam pe lângă piață\"
poemul acesta pentru \"cașicumul tau\" devine un poem pentru \"cașicumul tuturor\"
cu stima,
andrei

are câteva cadre optzeciste care-mi plac destul de tare.

finalul nu îmi place, îmi pare rău, nu gust glumițele pe marginea cărora se brodează imediat o concluzie cu un iz filosofic - destul de accesibil, altfel.

: andrei; pentru că fiecare avem cașicumul nostru. mulțumesc de vizită
mihai; recunosc: finalul este puțin diluat față de restul, dar asta nu înseamnă că nu ar merge. oricum se mai poate lucra la el, și chiar o să o fac.

***
un text bun, cu infexiuni prozaice, bine stapanite. finalul ma trebuie lucrat...

: petruț, cum spuneam, la final mai lucrez. am găsit deja o alta variantă care, cel puțin este în ton cu poezia.
mulțumesc de trecere

Stefan Ciobanu, daca apelezi la comapartia de parca de atatea ori intr-o poezie, nu faci decat sa pari rudimentar in alegerea unui limbaj poetic.

de parcă cineva
și-ar fi deschis o umbrelă
între coastele mele

de parcă ar fi fost niște parbrize

de parcă am fi stat pe marginea lumii


mai apoi, iti repeti metaforele de la o poezie la alta \"de parca\" ai duce lipsa de inspiratie.

intr-un alt poem spui ca suntem ca bulele de apa minerala dintr-un pahar (daca-mi aduc bine aminte), iar aici revii si folosesti

ca bula de aer dintr-un poloboc

si mai ai constructii stangace:

ne creșteau
cireșe în pungă
atunci când treceam pe lângă piață
pe care le mâncam apoi pe bancă
împinși unul în altul

unde normal ar trebui sa incepi cu versul 3 inaintea primelor doua

mai apoi, revenind la limba romana

urmăream tramvaiele din intersecția mihai bravu
cum se plimbau de la un capăt la altul

daca urmaresti tramvaiele intr-o intersectie, despre ce capete e vorba? Daca e un oras, da, poti spune de la un capat in celalalt al orasului. Dar intr-o intersectie?

concluzia, textul tau este o demonstratie de limbaj rudimentar, cat despre valoarea lui ca si ideatica, profund ca buna ziua dat de un copil de 3 ani, ca sa te parafrazez

: ionut, incantat ca ma urmaresti, ca imi citesti poeziile. adevarul este ca ai si ce sa inveti din ele (ca tehnica, ca idei pentru urmatoarele tale nuvele sf. apropo poti sa te inspiri daca este nevoie). pei cum altfel sa fie daca tu faci o comparatie cu o poezie referitor la o bula. acolo era de apa minerala(vad ca ti-a placut de ai tinut-o minte), si erau bulele. acolo merg vertical, adica de sus in jos. aici este doar o bula si merge orizontal, adica de la dreapta la stanga. ideea e alta desigur. fa semnul crucii si ai sa intelegi care e orizontala care e verticala.

acel de parca, ionute, este pus special sa se repete. si de 3 ori.

de ce normal sa incep cu versul al treilea? la mine in poezie nu este nimic normal, deci...

in intersectie poti foarte bine sa vezi tramvaiele de la un capat la altul. nu e obligatoriu sa faca dreapta sau stanga.

cat despre ideatica poeziei mele(wow! cum suna), ca fiind ca cea a unui copil de 3 ani, e si mai bine. nu spunea Isus \'\'Lasati copiii sa vina la mine!\'\'. deci tot raul spre bine.

in concluzie, tras de par comentariu tau. poemul are puncte slabe dar din pacate nu le-ai atins.

poemul e f bun.
acel \"de parca\" tine de titlu deci e validat

strofa 1 f puternica - ca si senzatie, are un contrapunct bun cu ultima strofa dpdv impact

toate lucrurile acelea simple sau voit voalate in nimicuri ascund niste actiuni care tot repetate tocesc perceptiile unor asteptari -exact ca intr-o relatie unde exista multe diversiuni dinspre sentimentalul plin spre sentimentalul gol (ca niste goluri pe care le poti capitona doar cu ceva)

și copiii cu fâsuri
care priveau la inimile trecătorilor
de parcă ar fi fost niște parbrize
- da, e indiciul cel mai bun - trecerea in efemer dar si rama care ramane neumpluta

ultima strofa excelenta, cu teritorialitatea aia pierduta in spatiu
- vad ca ai modificat
mai merge ceva schimbat aici {ca bula de aer dintr-un poloboc}si
titlu scoate cuv [poem pt]
V.V.

ultimul vers mi se pare un pic anapoda, parca n-as focaliza atat de brusc pe un detaliu de genul acela. dar in rest ti-a iesit mai bine dupa modificari

Mihai, e ok si asa.
e un spatiu comun de capitulare
oricum focalizarea e pe el fiindca e tot un idealism temporar
V.V.

poti renunta oricand, ca asta nu diminueaza/ afecteaza/ influenteaza catusi de putin fericirea traita.

Nu reperele valideaza; le vad de prisos aici, parca ai incerca sa sustii ( fie si in anonimat) ceva care nu poti sti daca a fost identic, indiferent de termenii comparatiei.

In rest e ok, dar, fara apendice! - mai ales religioase, sfintii au trait , cred :) o cu totul alta iubire, hehe.

: v.v. multumesc de sugestie. va ramane casicumul meu, e mai concis.
casicumurile iti dau o viata aparte, si vezi lucrurile altfel prin ele.
mai multumesc ca ai vazut pe acel \'\'de parca\'\'. credeam ca el chiar, nu se vede. dar nu e asa. unii doar nu se vad pe ei. si asta ii scuza.

mihai, acel stop am vrut sa fie pe un detaliu. nesemnificativ, dar detaliu.
multumesc de revenire.( oarecum tu m-ai impins sa gasesc alt final).

traian, sfintii duc imaginea mai sus. o extrapoleaza. atata tot.
ingeri pot fi si atomii lui democrit, care se bucura.