Stanica Ilie Viorel

fii fără griji
mi-am dat seama că te-a tulburat ceva
tu nu ești așa

uită repede și primește liniștea

spor!

am bănuit-o de la prima citire, mai ales că mi-am zis că nu este o coincidență faptul că tocmai
folosisem cuvântul într-un răspuns oferit lui Emilian,
dar nicicum nu vedeam legătura, așa că am alungat repede ideea și am considerat că totuși este doar o coincidență

am revenit la lulea după indiciul cu instalația și am tot căutat ceva material pe net care să conducă la ipoteza că acelei instalații i se mai spune și lulea
cumva, foarte vag, parcă îmi este cunoscut faptul că lulea mai are și alt sens decât cele pe care le știu, dar dacă google nu m-a ajutat am rămas cu gândul la lulea și cam atât

lua-le-aș ... lulea

un dop (lemn, plută, cauciuc) găurit în care (mai nou) este o serpentină cu apă (am și eu), dar unii folosesc un furtun cu un capăt în butoi, prin interiorul dopului, iar celălat capăt în apă, într-un vas
pe vremuri ce foloseau în locul furtunului nu știu
ce anume ar putea fi fumat, sau folosit la fumat, de către copii, iar nu știu

chiar nu înțelegeam ce legătură are bricheta cu ghicitoarea, dar văd că George a intuit exact sensul ghicitorii
eu "la fumat" nu l-am luat la propriu

ce anume din sistemul acela folosit pentru evacuarea gazelor de fermentație pentru fumat, nu cunosc

nota meditativă a poeziei tale
discurs riguros, aș spune, despre o dorință exprimată

nu păstrez finalul propus
"un om cu o iubire nedorită
ca trei orgasme într-o seară
cu cineva de care nu-ţi pasă."

parcă îmi îngroapă atât de sugestivul vers
"aşa cum sunt, un mort cu şarpanta făcută fărîme,"

care îl tot căutam, raportându-mă la titlu

citeam cu plăcere, vers după vers, dar mă sâcâia întrebarea: dar de ce șarpantă (îmi și imaginam că vrei să sugerezi curgerea)
apoi, ca o ușurare, versul acela atât de sugestiv!
curge!!! curg ape, lacrimi, suferințe, dar sunt făcut fărâme, pătrund în mine

de aceea, ultimele versuri nu le primesc pentru că îmi place versul ăla prea mult

ar fi fost suficient textul până la finalul acestui fragment
"anul acesta a cîștigat concursul
un copil al cărui tată
lucrează la poliție
și desenează siluete de cretă
în jurul cadavrelor căzute pe stradă"

îmi părea (cred că și acum aș elimina partea descrierii desenului copilului, îmi mare mai interesantă varianta subtilă) prea descriptivă partea care urma
dar s-ar fi pierdut finalul ironic, de răsu-plânsu, care merită să fie acolo, pe foaie

după "mătușici" aș pune o virgulă

așa îmi rezultă (mai) cu plus:
"de ziua lor, copiii
însoțiți de mămici, bunicuțe sau mătușici,
participă la concursul desenelor pe asfalt
ei desenează cu cretă colorată
floricele, pisicuțe, căței, zîne
sau ce le mai trece prin cap
la final vine primarul și le dă diplome și bomboane
mămicilor le oferă flori și le pupă mîna
anul acesta a cîștigat concursul
un copil al cărui tată
lucrează la poliție
și desenează siluete de cretă
în jurul cadavrelor căzute pe stradă
....
primarul, plîngînd, i-a dat diploma, o pungă de bomboane
o sticlă de cola dietetică
și l-a rugat să nu mai participe anul viitor
care, așa cum știm,
este an electoral
și populația trebuie să fie într-o
dispoziție bună
și o stare de spirit sănătoasă"

am adăugat o virgulă după "așa cum știm"

spor!

e supărat el pe ceva

primesc, că pot duce

poți să o spui cum dorești
nu te abține
arată-ne ce poți
descătușează-te
apoi scrie cu calm și inspirație

spor!

atunci motanii

dar fiind mai mulți, aș tinde către șoricei
mai credibil să fie mai mulți hoțomani în tribul lor

în cazul pisicilor, e suficient una să ducă ce ai pus pe butoi

pe de altă parte, unde este pus butoiul?
pot avea acces la el pisicile? că o pisică mai ușor ajunge pe butoi
în schimb, un șoarece, dacă butoiul nu este așezat într-un loc favorabil, escaladează cu greu, dar șoarecele are acces mai ușor la spațiul unde se află butoiul

cred că e cazul să ne spui povestea care a inspirat această ghicitoare

zic că sunt șoarecii

chiar nu am înțeles ce anume l-a determinat să îți aducă reproșuri
bobârnacele care se dau de către colegii de pe site, chiar dacă sunt ironice, trebuie primite și înțelese ca pe un șut în fund, un pas înainte, nu ca ofensă
să creștem depinde de noi, dar cum ne văd ceilalți putem afla din gura lor
nu că ar trebui să ne lăsăm călcați în picioare, sau să luăm de bun,
dar să observăm, să filtrăm, e de făcut

fiecare avem momentele noastre...

PS: în comentariu anterior "...și să facă pasul următor"

"nu cred în adevăruri" ar fi romanul
iar "sonet de după" varianta ecranizată
...ca să folosesc o figură de stil

în varianta asta, autorul lasă loc unei prezentări mai delicate în ceea ce privește zbaterea și realția triunghiulară sine- iubire- dumnezeu, guvernate de factorii cărora le suntem supuși prin natura umană:
realitatea (adevărul) și misterul

fiind o simbioză între trupesc și emoție, așa cum ai spune: buzele tale m-au atras precum lumina, molia, dar apoi, gustându-le am rămas dornic nu să le mai știu, ci să aflu misterul care se află dincolo de ele, dincolo de gustul lor, în ceea ce m-au făcut să trăiesc

dar îmi lasă impresia că autorul se cam învârte în cerc
în sensul că temele, metaforele folosite, rimele, cuvintele se repetă
ci nu că ar fi o limită impusă pentru așa ceva, dar când spui același lucru de mai multe ori
trebuie remarcat
de ce?
poate că nu reușește conștientul să recunoască ceea ce subconștientul îi propune, ori s-a atins un prag în raport cu care autorul ar trebui să se oprească și să dacă pasul următor
îmi amintesc de forest gump cănd alerga, apoi s-a oprit

universul personal și cel înconjurător au valențe nelimitate care se cer explorate
mai ales când ai mintea deschisă, talent și pasiune în/ pentru poezie

zic: lasă ochiului să observe dincolo de granițe și apoi spune ce ai văzut
îmi lasă impresia (compozițiile tale) că privești cam mult cu ochii închiși

spor!

călărețul singuratic

e blestemul meu:)

dar nu eram sigur și am căutat să văd dacă este

și este :)

acea delicată (din perspectiva mea) emoție...
știm noi care

frumos!

bănuiesc că, în astfel de texte, autorii nu au pretenția ca cititorii să interpreteze într-un mod unitar mesajul
nici eu nu am astfel de pretenții, chiar mă bucură să observ diferite interpretări, însă nu pot să neg că îmi doresc și ca mesajul/ideea să fie observată (dacă se poate) așa cum am dorit să o prezint

ai surprins pe placul meu acel pasaj

mulțumesc!

în al doilea răspuns am spus că nu m-ar fi deranjat nici dacă era un sfat
îl primeam cu plăcere
deci, nu s-a întâmplat nimic rău, din contră

asta spuneam în al doilea comentariu, faptul că inițial interpretasem greșit
de aceea am revenit, ca să explic de ce mulțumeam pentru sfat:)

mulțumesc încă o dată

toate cele bune!

al doilea "în coadă de pește"
acea parte să fie "unde povestea mi-a rămas"

altfel un discurs meditativ emoționant, legat, liniștit
nu surprinde prin metafore, dar pe mine m-a prins

mi-a plăcut

sunt de părere că acest cuvânt nu ar trebui să aibă plural, dar are
să înțeleg (din prima strofă) că se propune îndoiala în ceea ce privește adevărul, dar
există încredere în ceea ce înseamnă căutarea lui?
adică, chiar și aflat, tot lipsit de încredere ar fi? eternă căutare?

ups! acum observ că ceea ce înțelesesem din prima strofă este spus pe șleau în primele versuri din a doua strofă
le-aș elimina
aș spune (în locul lor) : și-l caut

apoi, rămânem pe opinii diferite, eu nu pot observa ca fiind dragoste actul minciunii
caut să asociez cu ideea, vedem
a irupe în dumnezeu este totuna cu a minți?
iar acolo este adevărul de care trebuie să ne îndoim și deci îndoiala este și despre dumnezeu?
încă mai caut...

nu pot să asociez decât cu o revoltă a sinelui față de îndoiala proprie și de subtila recunoaștere a nevoii de iubire
dar, poate că mi-a scăpat ceva

spor!