Stanica Ilie Viorel

nota meditativă a poeziei tale
discurs riguros, aș spune, despre o dorință exprimată

nu păstrez finalul propus
"un om cu o iubire nedorită
ca trei orgasme într-o seară
cu cineva de care nu-ţi pasă."

parcă îmi îngroapă atât de sugestivul vers
"aşa cum sunt, un mort cu şarpanta făcută fărîme,"

care îl tot căutam, raportându-mă la titlu

citeam cu plăcere, vers după vers, dar mă sâcâia întrebarea: dar de ce șarpantă (îmi și imaginam că vrei să sugerezi curgerea)
apoi, ca o ușurare, versul acela atât de sugestiv!
curge!!! curg ape, lacrimi, suferințe, dar sunt făcut fărâme, pătrund în mine

de aceea, ultimele versuri nu le primesc pentru că îmi place versul ăla prea mult

ar fi fost suficient textul până la finalul acestui fragment
"anul acesta a cîștigat concursul
un copil al cărui tată
lucrează la poliție
și desenează siluete de cretă
în jurul cadavrelor căzute pe stradă"

îmi părea (cred că și acum aș elimina partea descrierii desenului copilului, îmi mare mai interesantă varianta subtilă) prea descriptivă partea care urma
dar s-ar fi pierdut finalul ironic, de răsu-plânsu, care merită să fie acolo, pe foaie

după "mătușici" aș pune o virgulă

așa îmi rezultă (mai) cu plus:
"de ziua lor, copiii
însoțiți de mămici, bunicuțe sau mătușici,
participă la concursul desenelor pe asfalt
ei desenează cu cretă colorată
floricele, pisicuțe, căței, zîne
sau ce le mai trece prin cap
la final vine primarul și le dă diplome și bomboane
mămicilor le oferă flori și le pupă mîna
anul acesta a cîștigat concursul
un copil al cărui tată
lucrează la poliție
și desenează siluete de cretă
în jurul cadavrelor căzute pe stradă
....
primarul, plîngînd, i-a dat diploma, o pungă de bomboane
o sticlă de cola dietetică
și l-a rugat să nu mai participe anul viitor
care, așa cum știm,
este an electoral
și populația trebuie să fie într-o
dispoziție bună
și o stare de spirit sănătoasă"

am adăugat o virgulă după "așa cum știm"

spor!

e supărat el pe ceva

primesc, că pot duce

poți să o spui cum dorești
nu te abține
arată-ne ce poți
descătușează-te
apoi scrie cu calm și inspirație

spor!

atunci motanii

dar fiind mai mulți, aș tinde către șoricei
mai credibil să fie mai mulți hoțomani în tribul lor

în cazul pisicilor, e suficient una să ducă ce ai pus pe butoi

pe de altă parte, unde este pus butoiul?
pot avea acces la el pisicile? că o pisică mai ușor ajunge pe butoi
în schimb, un șoarece, dacă butoiul nu este așezat într-un loc favorabil, escaladează cu greu, dar șoarecele are acces mai ușor la spațiul unde se află butoiul

cred că e cazul să ne spui povestea care a inspirat această ghicitoare

zic că sunt șoarecii

chiar nu am înțeles ce anume l-a determinat să îți aducă reproșuri
bobârnacele care se dau de către colegii de pe site, chiar dacă sunt ironice, trebuie primite și înțelese ca pe un șut în fund, un pas înainte, nu ca ofensă
să creștem depinde de noi, dar cum ne văd ceilalți putem afla din gura lor
nu că ar trebui să ne lăsăm călcați în picioare, sau să luăm de bun,
dar să observăm, să filtrăm, e de făcut

fiecare avem momentele noastre...

PS: în comentariu anterior "...și să facă pasul următor"

"nu cred în adevăruri" ar fi romanul
iar "sonet de după" varianta ecranizată
...ca să folosesc o figură de stil

în varianta asta, autorul lasă loc unei prezentări mai delicate în ceea ce privește zbaterea și realția triunghiulară sine- iubire- dumnezeu, guvernate de factorii cărora le suntem supuși prin natura umană:
realitatea (adevărul) și misterul

fiind o simbioză între trupesc și emoție, așa cum ai spune: buzele tale m-au atras precum lumina, molia, dar apoi, gustându-le am rămas dornic nu să le mai știu, ci să aflu misterul care se află dincolo de ele, dincolo de gustul lor, în ceea ce m-au făcut să trăiesc

dar îmi lasă impresia că autorul se cam învârte în cerc
în sensul că temele, metaforele folosite, rimele, cuvintele se repetă
ci nu că ar fi o limită impusă pentru așa ceva, dar când spui același lucru de mai multe ori
trebuie remarcat
de ce?
poate că nu reușește conștientul să recunoască ceea ce subconștientul îi propune, ori s-a atins un prag în raport cu care autorul ar trebui să se oprească și să dacă pasul următor
îmi amintesc de forest gump cănd alerga, apoi s-a oprit

universul personal și cel înconjurător au valențe nelimitate care se cer explorate
mai ales când ai mintea deschisă, talent și pasiune în/ pentru poezie

zic: lasă ochiului să observe dincolo de granițe și apoi spune ce ai văzut
îmi lasă impresia (compozițiile tale) că privești cam mult cu ochii închiși

spor!

călărețul singuratic

e blestemul meu:)

dar nu eram sigur și am căutat să văd dacă este

și este :)

acea delicată (din perspectiva mea) emoție...
știm noi care

frumos!

bănuiesc că, în astfel de texte, autorii nu au pretenția ca cititorii să interpreteze într-un mod unitar mesajul
nici eu nu am astfel de pretenții, chiar mă bucură să observ diferite interpretări, însă nu pot să neg că îmi doresc și ca mesajul/ideea să fie observată (dacă se poate) așa cum am dorit să o prezint

ai surprins pe placul meu acel pasaj

mulțumesc!

în al doilea răspuns am spus că nu m-ar fi deranjat nici dacă era un sfat
îl primeam cu plăcere
deci, nu s-a întâmplat nimic rău, din contră

asta spuneam în al doilea comentariu, faptul că inițial interpretasem greșit
de aceea am revenit, ca să explic de ce mulțumeam pentru sfat:)

mulțumesc încă o dată

toate cele bune!

al doilea "în coadă de pește"
acea parte să fie "unde povestea mi-a rămas"

altfel un discurs meditativ emoționant, legat, liniștit
nu surprinde prin metafore, dar pe mine m-a prins

mi-a plăcut

sunt de părere că acest cuvânt nu ar trebui să aibă plural, dar are
să înțeleg (din prima strofă) că se propune îndoiala în ceea ce privește adevărul, dar
există încredere în ceea ce înseamnă căutarea lui?
adică, chiar și aflat, tot lipsit de încredere ar fi? eternă căutare?

ups! acum observ că ceea ce înțelesesem din prima strofă este spus pe șleau în primele versuri din a doua strofă
le-aș elimina
aș spune (în locul lor) : și-l caut

apoi, rămânem pe opinii diferite, eu nu pot observa ca fiind dragoste actul minciunii
caut să asociez cu ideea, vedem
a irupe în dumnezeu este totuna cu a minți?
iar acolo este adevărul de care trebuie să ne îndoim și deci îndoiala este și despre dumnezeu?
încă mai caut...

nu pot să asociez decât cu o revoltă a sinelui față de îndoiala proprie și de subtila recunoaștere a nevoii de iubire
dar, poate că mi-a scăpat ceva

spor!

nu mi-a plăcut ideea de a oferi indicii în acest fel
un fel de fii perspicace la nivel de clasa a II-a
dar soluția nu știu cum aș fi aflat-o, indiferent de indicii
de aceea cred că erau bineveniți și alți participanți care, posibil,
să aibă un bagaj mai consistent (de cuvinte)

pe de altă parte, aș dori să cunosc părerea celor activi pe acest site
dacă ceea ce facem (eu și cu tine, că doar noi am rămas pe ghicitori)
deranjează sau nu
pot presupune că există posibilitatea să deranjăm, caz în care am putea găsi altă variantă a jocului,
respectiv: tu postezi ghicitoarea și continuăm jocul pe msg (ți-am trimis o cerere pe facebook)
acolo îți trimit răspunsurile, tu indiciile și astfel mai rărim dialogul pe zona de comentarii

e doar o părere

acolo este "său"... am corectat

acest text doar ce l-am scris zilele trecute (este o serie de compuneri adăugate... se poate observa din format- acolo unde am pus semnul *) în vreo 2-3 nopți
a fost ca o respirație, o idee "inhalată" care a pulsat și am simțit nevoia să "o expir", aproape o viziune, dacă nu-i prea pretențios termenul
acum, citind pasajele citate de tine, foarte vag îmi aminteam de ele
a fost nevoie să caut în text, să recitesc totul ca să regăsesc conceptul și să-mi reamintesc

mulțumesc pentru semnul lăsat

cuvântul "gnom" (dacă asta este soluția) nici nu știam că există altfel decât ca personaj din te miri ce film
nu l-am întâlnit în altfel de context

cât despre indiciu, observasem la un moment acele comentarii ale lui Cristian, dar nu era să caut prin toate comentariile, mai ales că textul lui Bogdan l-am găsit în pagina lui, nu pe lista recomandatelor, unde am căutat câteva discuții
încercam să găsesc soluția intuitiv
am încercat în fiecare comentariu să las o variantă
cred că cel mai aproape am fost cu acel maestru, dar numai ca personaj, nu era și concentrat precum cugetarea de tip gnom

spor!

ghicitoarea asta nu zic că e rea, dar nu mi-a plăcut
nici nu cred că voi ține minte prea multă vreme despre gnom altfel decât din filmul ăla cu inelul prețios:)