Stanica Ilie Viorel

bată-l!

chiar am rugămintea să scoateți acea notă!
și în nici un caz nu mai folosiți acea titulatură cu referire la mine
eu sunt un simplu amator

mai zic flec
dar cu reținere, căci nu știu cum ar fi pus între învelișuri

și nici de...:))
bucuros sunt dacă am fost de folos

altfel, spor și inspirație!

eu văd agonia ca pe un atelier de creație literară,
forma finală a textelor aparține exclusiv autorului,
indiferent sugestii, sfaturi etc.

vreodată, dacă e să scrieți istoria textului, amintiți de agonia și atât

mulțumirile oferite sunt suficiente

capsele alea meatlice folosite ca NIT

apret?

la propunerea ta
dar simt nevoia ca acolo să rămână accentuată senzația aia

în varianta desculț, nu-mi revin acele senzații ca în varianta
"cu tălpile goale"
care poate fi primită chiar ca o metaforă,
mămăliga poate fi mâncată chiar și cu tălpile

interpretarea diferită nu presupune că ignor, nici încăpățânare,
din contră, sunt atent la ceea ce spui

mulțumesc!

"coordonată" repetată, ceva de genul acesta:

Coordonată
ploaia tocea cuvinte scurte
Din propria cădere
în aripări volute.

imaginea tăcea ca o hârtie
Ce aștepta în carne
cuvântul să îi scrie.

lumea își dorea să îi crească
Pe margini universuri
unde să se risipească.

vremea mi se umplea de nori
Și umbre înjghebate
sub streșinea cu flori.

calea se întindea din mine
Peste un niciunde
care se naște mâine.

tu, ca cerul plin de îngeri,
În suflet îmi cobori
cu-înlăcrimări și plângeri.

coordonată
ploaia devenea o furtună.
Cum să o rostuiesc
din picături de humă?

mi-a trecut prin minte pernandez, dar și aracet
dar astea nu ar fi întăritor, dacă nu cumva ai folosit întăritor ca să
faci ghicitoarea mai grea

credeam că soluția este ceva la general, cu ar fi (dacă nu miez)
umplutură

și dacă zic umplutură, tot în sensul celor spuse de tine în indiciu,
mă gândesc la pâslă

cred că mi s-a făcut poftă,
nu de mămăligă,
ci de cum mâncam mămăliga aia

bănuiesc că s-a cam scris despre tot și despre toate
și că, inevitabil, temele se repetă
poate că așa o fi să fie ținute în viață

nu voi ezita să scriu despre ceea ce-mi trece prin minte, ca stare,
pentru că eu așa fac, nu amăgesc emoția personală cu rigori

în ceea ce privește tehnica, ori modul de exprimarea, este altceva
încerc...

mulțumesc pentru opinie și pentru sugestii

ție îți place să strălucească site-ul, nu-i așa?

mulțumesc!

pauză
mănânc
hai să dau o tură, îmi zic
na!
să ne fie de bine:)

nu este vorba de supărare.
Doar că prefer cele câteva cuvinte, sincere, despre text.
Treaba asta cu steluța ce sens are?
Cu scuze, dar pare că sunt mai mulți steluțari decât membrii activi.
Ar trebui legat dreptul acesta de a acorda steluța și de un algoritm
privind participarea în cadrul comunității. Și așa ar exista un "îndemn", o reciprocitate între membru și agonia. Iar aceștia, având o activitate continuă, obiectiv ar sprijini comunitatea prin păreri care susțin recomandările.
Doar câțiva, indiferent de cât de activi sunt, având în vedere criterii care au în vedere
anumite competențe, să poată oferi steluțe. Să simți că se ridică părul pe tine când primești asemenea recomandare din partea lor.

Acum, s-a ajuns că se oferă steluțe pentru un vers reușit.

Eu îți mulțumesc, Emilian! Bănuiesc că înțelegi ce vreau să spun.
Este evident că există o conexiune între noi. Deci, un simplu "mi-a plăcut" din partea ta, îmi este suficient. Asta, dacă nu cumva simți nevoia să adaugi o critică, care ar fi un adevărat cadou venit din partea ta. Și nu numai...

Cu respect!

o fi silicon

miez

"s-au rugat de mine,
în genunchi s-au rugat"

așa văd încheierea, iar primul vers ar fi
"s-au rugat de mine"
și acesta "în fața altarului"

"cerul era o lacrimă care creaștea
ca în pântecul ei cel dintâi al adâncului."
aș folosi prezentarea ca o certitudine, nu ca o presupunere

"eu le-am spus că este raza"

"o lovitură în marginile sâmburelui
din care îmi cresc rădăcini
luminile cu care voi izbi
spre a elibera sfârșiri."

mi-a plăcut

atunci scrie și tu poemul acela și apoi
vom merge pe malul râului
tu cu poemul tău pe partea de sud
eu cu al meu pe cealaltă parte
dacă nu or fi apele tulburi
ne vom întâlni la mijlocul râului
ori pe punte
ne luăm de mână
și vom merge mai departe
vom revedea împreună
patru ochi văd mai bine decât doi
și peștii vor fi cu noi...

mulțumesc!

67- bun și atât, ar spune unii. Profundă cugetarea!

68- părea de piatră, dar repede s-a topit. Și totuși există.

nu-mi place vânătoarea

ca să-l citez pe LIM, citesc doar on-line, cărțile nu-mi plac
acolo nu pot da like

am anagramat și dacă nu mi-a rezultat un cuvânt pe care să-l știu, am renunțat

curuc, e prima dată când aflu despre cuvânt

felicitări, Anamaria!
să mai participi la ghicitorile lui Silvestru, așa mai primesc și eu ajutor:)