Stanica Ilie Viorel

ai înțeles perfect la ce făceam trimitere

incapacitatea de plată a cuvântului nu îi scade din valoare, ci doar ajunge să îndestuleze o anumită masă credală
adică, pe șarlatania propusă de schema cu pricina, mulți rămân cu buza umflată

poezia este o schemă... depinde care este unghiul din care se privește totul
căci, da, marketingul, manipularea și mai nou corupția, fac să vedem cum astăzi se promovează selectiv câte un autor (spre vârful piramidei din schemă) în detrimentul celor de la bază...

pe de altă parte, dacă textul este văzut din perspectiva consumatorului...

ajunge să nu mai valoreze nimic pentru că tuturor celor care investesc în el le sunt deturnate valorile/esențele către cei care beneficiază fraudulos de asta?
mai cuget

cuvântul în sensul său dat de termenii juridici
clasificat= protejat (de lege)... prin extindere, metaforic, se poate folosi cu acest sens
chiar mai larg- protejarea fiind asigurată nu doar de lege, ci de o alegere

mi-au adus aminte de Gog, o carte pe care am citit-o prin 1992
ca referință, partea în care personajul propunea să se impună ca fiecare să mănânce singur, într-o cameră, făcând trimitere la procesul de evacuare a alimentelor din corp...

să ne propună un manifest, dar apoi, prin comparație, se oferă subtil un sfat
primești sfatul?
dar, nu este pentru tine! cred că n-ai citit titlul
meditam și eu așa, mai mult să-mi spun cu voce tare ce și cum
aaa! ți se potrivește și ție? păi n-ai văzut că e poezie?

mi-a plăcut!

cerul este negru- turbată văpaie
norii de cenușă parcă-l cotropesc
un albastru palid aspru întretaie
încrustând cupola domului ceresc

ehh... ne mai jucăm și noi :)

mie îmi place cel mai mult strofa asta:

"Dar, din depărtare, de la răsărit,
Griuri destrămate-n scânteieri de gheață
Prind să se ridice spre cerul ciobit –
Galbenă fâșie, leneșă, se-nalță."

am lăsat un discurs inspirat de text
îmi pare o scenă în care protagonista trăiește frânturi de realități
cel puțin, eu m-am luat după subtitlu, care îmi pare o indicație

compuși strâmbi trepte albastre prinse sub magneți pe frigider
vezi la recomandări unde se prind apele în visul celui supradozat
poruncește stăpâne câinilor să tacă pe prag am lăsat lanțul
mă leagă înainte de miezul nopții
pune-mi rochia de bal pe marginea patului
să nu mă visez cunoscătoare de timpul ce nou
îmi puneam perle și mă jucam cu părul
într-o noapte albă
ferestrele îmi selectau riguros stelele care să-mi cadă pe podea
prețios somn liniștit
eu nu sunt făcută pentru lumea nouă
doctore, să-mi prescrii și antidotul
în noaptea cu lună plină am de gând să mă ascund

tocmai ce am citit pe pagina de facebook a Nuței Crăciun un text al cărui autor este Roberto Benigni care, printre altele, spune: și nu căutați noutatea/ noutatea este cel mai vechi lucru care există

probabil, nimic nou sub soare, dar cred că știu care ar fi rețeta perfectă ca tu să afli ceva nou în ceea ce scriu: să nu mai citești atât :)) uită-te la desene animate în loc să tot citești și să vezi când citești ce scriu cât de nou pare

mulțumesc!

Felicitări!

păi suntem în săptămâna mare
se poartă, nu-i așa? :)
cred că discursul meu este același de vreo 20 de ani de când adaug și eu cuvinte pe aici
n-aș spune că folosesc politicianismul, chiar dacă așa pare
cât despre alăturarea statutului de poet, nu mi se potrivește, dar mulțumesc!

bucurie mare întâmplarea aceasta

mulțumesc!

este valoarea literară a eseului, nu subiectul
invitația este evidentă, dar textul suferă
nu se oferă ceva nou, ci doar se reiterează
mai mult, prezentarea gândurilor este lipsită, uneori, de coerență
de exemplu aici:
"Terapia prin artă este de mai multe feluri, de exemplu, terapia prin dans, prin muzică, prin desen, prin pictură, prin sculptură, dar și terapia prin sport, toate ajută creierul să se vindece de dezabilități, să se dezvolte să aibă un potențial maxim de creativitate."
terapia prin artă o regăsim în toate manifestările artei (probabil), dar nu spunem că este de mai multe feluri enumerând ramuri ale arte, căci este non-sens (! dezabilități*)

eu observ că se propune natura ca sursă până la confundarea acesteia cu un artist. de ce nu? putem privi natura și așa, mai ales dacă îl simțim pe creatorul suprem în toate

cred că acest gen se texte pot fi lucrare mai cu atenție, nu doar sub impulsul momentului, astfel încât adresabilitatea să cuprindă și cititorul critic obiectiv

spor!

poate doar titlul l-aș înlocui

rămână așa!
mai rămâne să ne imaginăm cine se diviza, bărbatul sau femeia
și ai dreptate, unele bancuri au ca scop bășcălia

musai ud, așa că ori pun vecina să arunce cu apă, ori las ploaia
și musai armonie, deci e bună și masa rotundă :))

dacă a trecut duios, fie și pe lângă tine, bănuiesc că i-ai observat modestia :)

spor!

asexuați, dar apoi faci vorbire de bărbați și fete (chiar și "fete" îmi pare nepotrivit, de ce nu femei?)
"tibetanii și mongolii care cred și-acum că primii oameni erau luminoşi şi asexuați, că și-o trăgeau privindu-se, lumina din privirea bărbatului atingea suav corpul luminos al fetei"

"cu mâinile" cred că e nefolositor, "s-au atins" este suficient și mai cuprinzător

o idee faină această meditație
păcat că nu-i oferi o formă potrivită, așa pare o notă de jurnal

spor!

primul vers e din Brâncuși
pe la mijlocul textului se poate observa că e din opera lui Creangă
finalul e de la Usain Bolt
mai sunt câțiva pe acolo, dar i-am enumerat pe cei mai cunoscuți

important e că, folosind de la fiecare, am avut grijă ca prozodia să fie fără cusur

ce întâmplare :)

pe haiku :)
un fel de piure